Numai că Traian îl aștepta pe Vasile: spre surpriza lui Blaga, iese din Palat, cu țigarea la jumate în colțul gurii și cu un pahar cu fix 4 cuburi de gheță în mână: “Ai venit, mă, căprare?! ” Chiștocul zboară în scântei spre fața lui Vasile, iar paharul se duce înspre gură: “Paștele mă-tii, cât mă mai încurc de tine, săracule? ”. Mardeiaș de porturi, Traian își îndreaptă în viteză chelia spre fălcile de buldog. Surprins, Vasile se dă un pas în spate, apoi mai mulți, iar Traian, înarmat cu o frapieră, începe a-l fugări în jurul gardului Cotrocenilor. Rotofei și asudat, Blaga se gândește dacă să lovească decisiv cu bâta sau să scape, ca până acum, umplând frapiera. Alege prima variantă și, din întoarcere, îndreaptă brațul spre Traian.
Mișcarea este curmată brusc de fantoma blondă a Președinției, îmbrăcată musai în animal print. Descălțată de tocuri la rugamintea șefului, aceasta e mai sprintenă decât cei doi și începe să-i aplice celebrele-i poșete în cap lui Vasile. Pentru prima dată, partidul constată că acestea nu sunt doar scumpe, ci și eficiente.
Bătălia e aproape gata, dar rezultatul ei nu poate fi pronunțat. Asta pentru ca Monica Macovei are încă dubii pe care dintre cele trei părți să reclame la Bruxelles . Episodul va rămâne o fantezie – ar fi trebuit să fie consemnat de cărturarii partidului, dar lor li s-a rupt în pană cu ceva timp în urmă, iar acum sunt lideri de blog.
Nu au trecut decât opt ani de când personajele acestei fresce erau văzute ca fiind salvarea României. România o știti cum arată, iar gruparea din care fac parte îi urmează acesteia cu pași repezi.
Mă mir în aceste condiții de însăși supraviețuirea Palatului Cotroceni. În fond, dacă-l vindeau cui trebuie, ar fi fost cea mai bună zonă rezidențială din București. Păcat!