ACUE susţine pe deplin liberalizarea pieţei de gaze naturale din România – proces în cadrul căruia o etapă esenţială o constituie stabilirea preţului gazului natural din producţia internă prin mecanisme de piaţă, şi nu prin decizie administrativă – în condiţiile existenţei elementelor necesare care să asigure funcţionalitatea acesteia într-un mod transparent, eficient, garantând accesul nediscriminatoriu al participanţilor. Din păcate însă, în prezent, piaţa gazelor naturale din România nu îndeplineşte condiţiile prealabile şi indispensabile care să permită parcurgerea acestei etape şi, în consecinţă, considerăm că demararea acestui proces fără o pregătire prealabilă corespunzătoare va avea efecte negative în piaţa gazelor naturale, susceptibile a afecta interesul public general, în special pentru iarna viitoare”, se arată într-un comunicat transmis vineri de federaţia patronală, scrie Mediafax.
Primul dintre motivele pentru care ACUE se pronunţă în favoarea amânării dereglementării pieţei este că „această măsură ar conduce la o creştere a preţului final al gazelor pentru clienţii casnici şi pentru producătorii de energie termică. Clienţii casnici beneficiază, astăzi, de un preţ de achiziţie stabilit prin hotărâre a Guvernului. Dar dacă în prezent, costul de achiziţie al gazelor naturale pentru piaţa reglementată se situează la un nivel de 60 lei/MWh, dereglementarea acestui element de cost va conduce, într-o primă fază, la o creştere imediată a acestuia până la nivelul costului de achiziţie pentru piaţa liberă, care se situează în prezent între 72 şi 80 lei/MWh, aşa cum rezultă din puţinele tranzacţii încheiate până în prezent pe pieţele centralizate.
Trebuie menţionat faptul că preţul gazelor naturale din import este stabilit printr-un mecanism care are în vedere corelarea cu preţul petrolului (media pe ultimele 9 luni) şi cursul leu/dolar USD”, precizează federaţia ACUE.
În ceea ce priveşte perspectivele pentru sezonul rece 2017-2018, „prognozele privind preţul de import al gazelor naturale – care (în absenţa unui preţ corect al gazului din producţia internă, rezultat al cererii şi ofertei într-o piaţă lichidă şi funcţională) va rămâne singurul preţ de referinţă pe piaţa gazelor naturale – indică pentru sfârşitul anului o creştere extrem de importantă a costului gazului natural ca marfă (aproximativ 100 lei/MWh în trimestrul 3 şi 104 lei/MWh în trimestrul 4)”, avertizează reprezentanţii furnizorilor de utilităţi.
„Având în vedere cele menţionate mai sus, există o probabilitate foarte ridicată ca producătorii interni să îşi stabilească preţurile de vânzare a gazelor din producţia internă la o valoare apropiată preţului gazelor naturale din import, ceea ce poate genera efecte dramatice în piaţa gazelor naturale, care riscă să afecteze continuitatea şi siguranţa alimentării cu gaze naturale şi să conducă la falimentul unor participanţi la piaţă, în primul rând al producătorilor de energie termică în sistem centralizat dar şi a unor furnizori de gaze naturale”.
Al doliea motiv invocat de ACUE: „Dereglementarea graduală a achiziţiei gazelor naturale nu constituie o barieră pentru stimularea competiţiei, dat fiind că şi la acest moment orice client, inclusiv cei casnici, îşi poate schimba furnizorul de gaze naturale. Acest lucru nu se întâmplă în prezent într-o manieră semnificativă tocmai datorită faptului că piaţa gazelor naturale din România nu dispune de mecanisme care să genereze o lichiditate adecvată şi, astfel, să creeze clienţilor condiţiile pentru ca aceştia să dispună de mai multe opţiuni în ceea ce priveşte alegerea furnizorului”.
De asemenea, dereglementarea graduală a achiziţiei gazelor naturale „nu ar trebui să constituie un temei de infringement cu privire la alocarea fondurilor europene pentru proiectul de infrastructură BRUA, atâta timp cât – independent de procesul de liberalizare – exporturile de gaze naturale în afara ţării nu pot fi realizate din motive tehnice”. Potrivit ACUE, „alocarea unor cantităţi de gaze suplimentare faţă de cele aproximativ 65-70% din producţia internă care, la acest moment, sunt pe piaţa liberă, nu constituie pe cale de consecinţă o soluţie pentru rezolvarea acestei probleme”.
Companiile de distribuţie şi furnizare reglementată de gaze naturale practică un tarif de distribuţie, respectiv o marjă de furnizare care sunt stabilite de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei din România şi reprezintă astăzi în jur de 30% din preţul final al gazelor naturale (fără taxe). „Precizăm totodată faptul că preţul de achiziţie al gazului nu influenţează în niciun fel nivelul tarifului de distribuţie şi al marjei de furnizare. Federaţia Asociaţiilor Companiilor de Utilităţi din Energie îşi exprimă încrederea că toate aceste motive sunt corect înţelese şi că autorităţile competente vor lua cele mai bune măsuri pentru evitarea unor distorsiuni majore pe piaţa gazelor naturale, ca urmare a unei liberalizări precipitate şi nepregătite corespunzător”, se mai arată în comunicatul citat.
Înfiinţată în 2012, Federaţia ACUE are 30 de membri, printre care se numără E.ON România, ENGIE România, ENEL România, CEZ România, Transelectrica, Societatea Energetică Electrica SA, WIEE, WIROM GAS, GAZ EST, cu un total de 27.000 de angajaţi şi cu o cifră de afaceri anuală de peste 5,5 miliarde de euro.
Citeşte şi Niculae Havrileţ, ANRE: Preţul gazelor va creşte cu 5-6% de la 1 aprilie pentru consumatorii casnici