Gabriel Diaconu radiografiază nebunia din jurul lui Putin: „Acesta e nivelul de panică de la Kremlin. Voi urmați”

Medicul Gabriel Diaconu vine cu o persoectivă interesantă asupra războiului din Ucraina. „Ar putea Putin să-l omoare pe Navalnîi?
După mutarea surpriză a acestuia din colonia penitenciară IK-2, Pokrov, într-un centru de detenție de proastă reputație pentru istoricul de torturare a celor încarcerați, în IK-6 (Melehovo), comunitatea internațională se așteaptă la ce e mai rău.
Printr-o serie de decizii deja previzibile ale ”justiției” rusești, Navalnîi se vede condamnat, acuzat, și condamnat din nou într-o suită kafkiană de acuzații de oportunitate, prin care de fapt regimul putinist de la Kremlin îi justifică lipsirea de libertate. Tratamentul de care are parte Navalnîi în Rusia lui natală vorbește multe despre – pe de o parte – cât de mare a devenit paranoia lui Putin, cât de plin de ură se uită acesta nu neapărat către vecini, către Occident, dar și către propriul lui popor, o parte a căruia e reprezentată de ideile promovate de Navalnîi, dar pe de altă parte și despre cât de osificată a devenit verticala puterii la Kremlin. Nu doar că este o necro-crație, o domnie a morții în care niște bătrâni își re-afirmă vigoarea prin uciderea de femei și copii, dar dovedește și o dimensiune autolitică: suprimarea, anihilarea și distrugerea propriului popor, al propriilor oameni”, scrie Gabriel Diaconu pe Facebook.

Zelenski a făcut anunţul, planurile lui Putin vizează şi România: „Invazia rusă în Ucraina este primul pas”

„Dizidența lui Navalnîi a fost îndeosebi digitală. Dezvăluirile lui n-ar fi trebuit să șocheze pe nimeni, dar au șocat Kremlinul îndeosebi cât privește apetitul pe care l-au descoperit la rușii de rând, drogați ani la rând cu propagandă. Dincolo de arme, și umilirea pe câmpul de luptă, există ceva de care orice tiran se teme ca dracul de tămâie: de adevăr.
Măsluirea adevărului este o unealtă prin care despotul absolutist își subjugă supușii. Chiar dacă travestiul este vădit, onctuos și caricatura capătă proporții din ce în ce mai diforme, nevoia de minciună patologică face ca, neîncetat, dictatorul să confabuleze. Despre inamici, despre răzbunare, despre valori, istorie, transcendență, eternitate.
Și mai periculos, împrejurul lui sunt sicofanți care, căutând să imite cât de bine formula despotului, se aruncă în laude deșănțate, temeneli dezgustătoare dar și chemări la apocalipsă. Este cazul lui Medvedev, altfel marginalizat de Putin și castrat, politic și social, încă din timpul mandatului lui prezidențial, dar care nu încetează să-l emuleze, și pe alocuri chiar să arate că poate să-l depășească, pe Putin. Este cazul și al lui Rogozin, care nu scapă două zile la rând fără să arate cât de performante, cât de eficiente, cât de falic viguroase sunt rachetele balistice ale Rusiei, și cum Europa ar trebui să se teamă de anihilare nucleară. Este o retorică a cărei devianță poate fi măsurată doar prin contrast la tratamentul lui Navalnîi:
Un nimeni, până la urmă. N-are nici armată, n-are nici rachete, n-are nici miliarde, n-are nici măcar iaht.
Ce are Navalnîi și n-au Medvedev, Patrușev, Rogozin și ejusdem farine? Are lentila prin care, deodată, împăratul e gol.
Are un adevăr de arătat lumii, iar pentru asta trebuie pedepsit exemplar”, a mai scris Gabriel Diaconu.

„Mai mulți analiști au atras atenția, și Navalnîi însuși a mizat pe cartea asta, că prin suprimarea lui s-ar putea să devină un martir care, mai târziu, să pună mai multe probleme regimului Putin mort, decât viu. Pe de altă parte sadismul, plăcerea perversă la contemplarea suferinței pe care o au silovikii lui Putin, cu acesta în frunte, fac ca – treptat – caznele dizidentului să atingă un alt nivel. E un mesaj către alții care și-au ridicat vocea în aceste luni: voi urmați.
Voi urmați.
Acesta e nivelul de panică de la Kremlin. Voi urmați. Iar nevoia nostalgică de unanimitate face ca, și dacă Putin și-ar avea – ipotetic – victoria mult sperată, delirul lui grandomaniacal să nu se termine. Să nu aibă, de fapt, vreun sfârșit. Senzația penibilă că e persecutat, că e el de fapt victima, transformă treptat Rusia într-un câmp al ororilor, într-un stat care-și ține proprii cetățeni prizonieri, într-o altfel de Cambodgie, cu Vladimir Vladimirovici pe post de Pol Pot.
Este de relevanță că, recent, principala organizație umanitară de documentare a cazurilor de tortură a fost declarată ”agent străin” de autoritățile din justiție de la Moscova.

Alte articole

Decizie fără precedent luată de Polonia, stat NATO. Elevii de clasa a VIII-a vor fi învățați să tragă cu arma

Război în Ucraina, ziua 878. Armata rusă a atacat cu rachete şi noi tipuri de drone instalaţii energetice ucrainene. Yemen, bombardat de Israel

Război cu rachete lângă România. Armata lui Zelenski a doborât două rachete ruseşti Onyx

Este de asemenea de relevanță că, de la identificarea atrocităților din nordul Ucrainei, respectiv gropile comune și uciderea cu bună știință a zeci de mii de civili, un al doilea front este dus de propagandiștii lui Putin atât pe frontul internațional, dar și pe cel intern, cu privire la ”domnia legii” respectiv caracterul legalist, la limită justițiar, al intențiilor militare ale Moscovei.
E greu să susții o minciună la nesfârșit. Și e și mai greu să faci asta în timp ce răspândești teroare asupra altora, dar și propriului tău neam. Tovarășul Stalin, spunea Putin într-un interviu, a făcut și anumite greșeli. Ca și tovarășul Lenin.
Aceștia sunt oamenii, aceasta e retorica. Tovarășii au făcut și anumite greșeli. Dar partidul merge mai departe.
Înspăimântător, la acest moment, nu e ce spune sau ce face Putin. Cât pericolul că, nu foarte departe în viitor, o voce pe care deocamdată n-o auzim, n-o identificăm, dar care cu siguranță există, va putea poate propune că ”tovarășul Putin a făcut și anumite greșeli”, conchide Gabriel Diaconu.