Jaime Garcia Marquez le-a dezvăluit unor studenţi, cu ocazia unui seminar organizat recent în oraşul spaniol Cartagena, faptul că fratele său, care are vârsta de 85 de ani, îi telefonează frecvent pentru a-l întreba mereu aceleaşi lucruri simple.
„Are probleme cu memoria. Uneori plâng, pentru că simt că îl pierd”, a spus Jaime Garcia Marquez.
El este primul membru din familia scriitorului care a vorbit în mod public despre această problemă de sănătate a renumitului autor columbian.
Potrivit corespondentului postului BBC în Columbia, Arturo Wallace, zvonurile despre pierderile de memorie cu care se confruntă Gabriel Garcia Marquez există de mai multă vreme.
Invitat să vorbească la un seminar literar despre relaţia sa cu „Gabo” – numele cu care compatrioţii îl alintă pe Gabriel Garcia Marquez -, fratele său mai tânăr Jaime a spus că nu mai poate să evite să vorbească despre această boală.
„Se simte bine din punct de vedere fizic, dar suferă de demenţă de multă vreme. Încă mai are umorul, bucuria şi entuziasmul pe care le-a avut dintotdeauna”, a adăugat el.
Una dintre capodoperele sale, romanul din 1967 „Un veac de singurătate”, începe cu povestea unei familii care nu mai poate să îl îngrijească pe bătrânul bunic, senil, din acea familie.
„Este o boală care afectează familia noastră”, a precizat Jaime Garcia Marquez.
Gabriel Garcia Marquez locuieşte în prezent în Mexic şi nu a mai apărut în public în ultimii ani.
Potrivit fratelui său, autorul columbian a încetat să mai scrie.
Născut pe 6 martie 1927, în localitatea columbiană Aracataca, Gabriel Garcia Marquez locuieşte în Mexic de câteva decenii şi, slăbit din cauza unui cancer, nu a mai scris nimic de la cel mai recent roman al său, „Memoria de mis putas tristes” („Povestea târfelor mele triste”), apărut în 2004.
Gabriel García Marquez a primit premiul Nobel pentru literatură în anul 1982. În nuvelele şi romanele sale se reunesc, în mod firesc, fantasticul şi realităţile de zi cu zi, scriitorul fiind inclus, de altfel, de mulţi critici literari în categoria romancierilor realismului fantastic sud-american. Cel mai popular roman al său este „Un veac de singurătate” (1967), dar foarte cunoscute sunt şi „Cronica unei morţi anunţate” (1981), „Dragostea în vremea holerei” (1985), „Generalul în labirintul său” (1989) şi „Povestea târfelor mele triste” (2004). Scriitorul este cunoscut, de asemenea, şi pentru faptul că este un susţinător al ideologiei comuniste.