Anul acesta, fisura din stratul protector de ozon, care ne apară de radiațiile periculoase, se întindea pe 19,7 milioane kilometri pătrați. Cea mai mare dimensiune a fost înregistrată în anul 2000, când gaura avea 29,8 milioane de kilometri pătrați. Valorile actuale ale găurii din stratul de ozon sunt la cele care au fost înregistrate în anul 1988, spun specialiştii de la NASA.
Motivul pentru care fisura începe să se micșoreze ar fi condițiile meteorologice mai calde decât cele obișnuite, din stratosferă. Aerul mai cald a ajutat la îndepărtarea substanțelor chimice, cum ar fi clorul și bromul, care măcinau nivelul stratului de ozon, mai afirmă oamenii de ştiinţă.
Deteriorarea stratului de ozon a avut loc în principal în Antarctica și a devenit un motiv planetar de îngrijorare. Ozonul, un gaz incolor, protejează Pământul de radiațiile ultraviolete dăunătoare, care ar putea determina rate mai mari de cancer de piele și cataractă, precum și să perturbe creșterea plantelor.