George Friedman, previziuni pentru 2023. Anul 2023 va fi marcat în principal de zbaterile economiei mondiale, marcată de disfuncţionalităţi puternice.
Astfel de crize economice se rezolvă de-a lungul multor ani, atrage atenţia analistul geopolitic George Friedman.
„Problema centrală în acest an va fi spasmul continuu al disfuncționalităților economice, în egală măsură din pricina războiului din Ucraina, eforturilor de redresare post-pandemică și aspectelor mai banale ale ciclurilor de afaceri obișnuite. Aceste probleme sunt agravate de criza economică dramatică din China, ale cărei efecte se transmit inevitabil în întreaga lume în virtutea ponderii economice a Chinei.
Crizele economice transnaționale și cu multiple fațete ca acestea necesită ani de zile pentru a fi rezolvate, iar în timpul rezolvării lor, vor genera consecințe politice în interiorul țărilor și între ele. Acest fenomen se va intensifica în 2023. Și, deși războiul din Ucraina este chinuitor de observat, nu este cea mai importantă problemă cu care ne confruntăm în acest an. Această onoare aparține Chinei„, spune reputatul analist în articolul publicat în geopoliticalfutures.com
Pandemia a adus China aproape în pragul colapsului, de aceea are nevoie mai mult ca oricând de ajutorul SUA.
„Criza economică a Chinei s-a intensificat în 2022, ceea ce a dus la mai multe cazuri de tulburări sociale. Acestea au fost aparent cauzate de lockdown-urile COVID-19, dar, ca în cazul tuturor protestelor, au devenit mișcări mai ample, cu oameni care și-au exprimat nemulțumirile economice și politice. Într-un fel, China este o victimă a propriului său succes.
Creșterea sa economică vertiginoasă a fost nesustenabilă, dar investitorii interni și internaționali au crezut că este permanentă, așa cum obișnuiesc să facă. China are nevoie disperată de capital de investiții și de exporturi fără restricții pentru a-și stabiliza sistemul. Odată cu criza economică globală, ambele sunt mai greu de obținut – fapt care a forțat China să își redefinească relația cu probabil singura țară capabilă să furnizeze capital de investiții și cerere de produse în plină recesiune: Statele Unite.
China are un canal oficial de comunicare cu Statele Unite încă din noiembrie. Beijingul va trebui să reducă tensiunile militare cu Statele Unite, cu excepția teatrului normal de salvare a aparențelor. SUA au și ele motive să se poarte frumos; nu doresc ca China să se apropie de Rusia și nici ca Beijingul să acționeze agresiv în fața unei catastrofe economice.
Nu ne așteptăm la un război sino-american. China nu își poate permite o înfrângere într-un război, deoarece poziția sa economică acasă este pusă sub semnul întrebării. Ea trebuie să se concentreze pe rezolvarea problemelor sale economice și pe stingerea tulburărilor. Pentru a face acest lucru, va avea nevoie de o relație rezonabilă cu SUA„, mai spune analistul.
Cât despre Statele Unite, acestea vor acorda în continuare sprijin Ucrainei după ce şi-au afirmat interesele în această ţară.
„În acest moment, SUA nu-și pot permite să abandoneze Ucraina. După ce America și-a afirmat interesele acolo și a făcut presiuni asupra altor națiuni pentru a coopera, opțiunile americane sunt limitate. Totuși, Washingtonul duce un război optimist. Ucrainenii absorb pierderile, chiar dacă livrarea de arme și muniții americane le impune rușilor pierderi grele. Washingtonul va face presiuni pentru un acord negociat care să țină Rusia cât mai departe de granițele NATO și își va menține această poziție pe tot parcursul anului.
Pe plan intern, SUA vor cunoaște o recesiune semnificativă, similară celei din anii 1970, când costul Vietnamului, embargoul petrolier arab și încetinirile naturale ale ciclului de afaceri au creat o inflație masivă și presiuni asupra locurilor de muncă. Această recesiune, ca și cea de atunci, va începe să se concentreze asupra schimbărilor ciclice pentru acest deceniu”, prognozează Friedman.
În ceea ce priveşte Rusia şi Ucraina, războiul va continua, mizele fiind uriaşe, însă vor exista începuturi de discuții în vederea unei rezolvări. Cât despre cine va câştiga acest război, „nu există niciun motiv să credem că niciuna dintre părți nu o va zdrobi pe cealaltă„.
„Războiul din Ucraina este blocat. De fiecare dată când forțele armate ucrainene obțin o victorie tactică, Rusia le împiedică să o exploateze pe deplin – și viceversa. Această stare de lucruri ar sugera că se prefigurează un acord negociat și, deși credem că acesta este rezultatul logic, până acum nimeni nu pare dispus să cedeze.
Perspectivele unei înțelegeri depind, într-o anumită măsură, de viabilitatea economiei rusești. Răspunsul inițial al Occidentului la invazie a fost o campanie debilitantă care, pentru o perioadă, a paralizat economia Rusiei. Deși Rusia nu a ieșit din impas, și-a revenit suficient de bine pentru a menține cel puțin o anumită influență în război, pe piețele internaționale de energie și așa mai departe.
Dincolo de aspectele economice, două obstacole majore au zădărnicit orice încercare de a pune capăt impasului. Primul este o condiție prealabilă conform căreia niciuna dintre părți nu va relua ostilitățile într-un moment ales de ele. Ambele doresc să își păstreze acest drept. Al doilea este lipsa de dorință de a ceda teritoriu, ceea ce este dificil din motive de politică internă. Ucrainenii vor să dețină controlul asupra întregii lor țări. Publicul rus ar fi îngrozit dacă toate morțile și greutățile au fost pentru mult mai puțin decât li s-a promis. (Un element cheie de ambele părți ale războiului este gestionarea publicului. Ucraina și SUA au demonstrat că își pot gestiona publicul. Rusia este cea care trebuie urmărită).
Nu există niciun motiv să credem că niciuna dintre părți nu o va zdrobi pe cealaltă. Este posibil să aibă loc discuții de pace, dar o soluționare rapidă este puțin probabilă. Miza este mare și niciuna dintre părți nu va ceda. Cea mai probabilă variantă este că războiul va continua, dar nu fiți surprinși să vedeți începuturi de discuții în vederea unei rezolvări„, adaugă Friedman.
Cât despre Europa, principala problemă a ei în acest an va fi accesul continuu la energia rusă. De subliniat faptul că unitatea UE va fi pusă la grea încercare în 2023, din cauza divergenţelor uriaşe de opinii între statele membre.
„Este dificil de prognozat Europa, deoarece „Europa” este, în cele din urmă, un concept geografic legat între ele de organizații multinaționale, dintre care cele mai mari sunt NATO și Uniunea Europeană, fiecare cu propria listă de membri și propria misiune. Este mai bine să ne gândim la Europa ca la o arenă de cooperare și coerciție.
O problemă majoră pentru Europa în 2023 va fi accesul continuu la energia rusă. Europenii sunt de acord că au nevoie de petrol, dar nu se pot pune de acord asupra prețului care ar trebui plătit pentru el. Polonia se opune oricărei concesii către Rusia. Ungaria nu o face. Germania este dornică să mențină livrările de petrol, dar trebuie să se subordoneze Statelor Unite, cel mai mare client al său și garant al securității naționale. Luați în considerare, de asemenea, faptul că Europa crede, în general, că o victorie a Rusiei în Ucraina ar fi rea pentru continent. Țări precum Polonia, Republica Cehă și Germania își amintesc de Războiul Rece și nu se grăbesc să recreeze granițele care l-au definit. Există un sprijin autentic în guverne – și în unele opinii publice – pentru război.
Uniunea Europeană a fost concepută pentru pace și prosperitate. Războiul pune la încercare aceste idealuri și distorsionează interesele geopolitice și dorințele economice. Unele țări consideră că trebuie să acorde prioritate pregătirilor de război în detrimentul considerentelor economice. Acest lucru va pune la încercare unitatea UE în anul următor, nu numai în legătură cu această problemă, ci și cu sentimentul tot mai puternic că blocul subminează interesele economice și militare naționale. UE va continua, chiar dacă încet, să se fragmenteze, pe măsură ce interesele naționale vor fi divergente„, atrage atenţia analistul geopolitic George Friedman.