George Stanca, ultimul articol scris înainte de MOARTE. „Iertaţi-mă!”

Ultimul articol scris de George Stanca a fost postat pe blogul său pe 21 ianuarie 2019, fiind reprodus din Click!, şi este o scrisoare deschisă către Patriarhul Daniel.

George Stanca A MURIT. Cunoscutul scriitor şi ziarist suferea de o BOALĂ TERIBILĂ

„Preafericite Părinte Patriarh Daniel,

Iertat să-mi fie contextul aparent „ușor” în care vă scriu, dar vă aduc la cunoștință că anul viitor prin ianuarie am 11 ani de când țin viu acest colț de ziar și deci considerați-mă ca și când v-aș scrie de pe un domeniu luat în uzufruct. Adică, aproape al meu…cu voia Domnului și a conducerii trustului…

Alte articole

A murit soția lui Toma Caragiu. Elena a fugit din țară după decesul actorului, simțindu-se vinovată că a supraviețuit cutremurului din ’77

Oleg Spînu, finalist Românii au talent, s-a aflat lânga fiica lui Igor Cuciuc în ultimele ei clipe de viață: „Nu putea să respire, nu avea aer. Peste 10 minute a venit ambulanța”

Vă adresez această epistolă dintr-un îndemn lăuntric, care nu vizează niciun interes personal, ci doar unul național. Căci, în pofida unor proteste exagerat de expuse la pornirea construcției Catedralei Mântuirii Neamului – Catedrala Națională ați continuat Lucrarea.

Proteste, emanate de un grup de cetățeni, unii artiști dornici de publicitate, alții senilizați ușor, publiciști, indivizi neortodocși – iaca, o mână de oameni! – plus niște atei TV ratați, cretini și necreștini… care au pus în balanță în mod speculativ și fals populist construcția de biserici, cu cea de spitale…De parcă biserica nu ar fi tot un spital de suflete – iartă-i Doamne că nu știu ce consumă! – …

Zic, deci, că împotriva acestor proteste răcnite, țipate, urlate, scuipate sau cântate ați continuat lucrarea. Și așa la sfârșitul acestui an, mai bine – zis de Ziua Neamului ați inaugurat marea construcție. De aceea, mă întreb și nu am explicații de ce nu ați fost considerat, decretat, numit OMUL ANULUI???

Fiindcă, în anul Centenar al țării multe evenimente formale s-au dus…pe banii statului; multe sforăituri patriotice; multe înscenări așa-zis istorice. Dimpotrivă, am reținut cu bucurie conferințele Academiei, lucrările corecte și benefice ale TVR și Trinitas și manifestările sincere ale unei populații mândră dar săracă… săracă dar mândră. Pe scurt, dincolo de bucuria demnă a poporului, pare a fi fost un zumzet nepălcut cu iz festivalier de mici și bere ca-ntr-o campanie electorală… care a dus România la a părea o țară spuzită de ”simpozionită” gras finanțată.

În tot acest context Preafericirea Voastră s-a distins de departe ca organizatorul celui mai mare și authentic – nu mai zic creștin… – eveniment al Centenarului. În fruntea căruia V-ați situat. Tocmai de aceea, repet, nu pricep de ce nu ați fost considerat Omul Anului? Știu, că modestia, discreția trebuiesc păstrate la o față bisericească de rangul Preafericirii Voastre dar…

Uneori mă-ntreb serios, grav și tragic – ce fel de popor suntem? Ce fel de Președinte ne-am ales și pe cine am pus să ne conducă? Dar, fără de politică… nu trebuie să vă amestecați, țineți-Vă departe, căci aici e măcar o mică, micuță coadă, virgulă a Satanei. Mai ales, la noi…

Preafericirea Voastră, vă urez Ca Anul Nou să Vă fie plin de alte realizări de genul Catedralei Naționale! Dumnezeu să ocrotească ființa Voastră și bietul Neam Românesc. Cu plecăciune și evlavie! La mulți ani!”, este articolul de pe blogul lui George Stanca.