Georges Lemaître, născut în Charleroi, Belgia, în 1894, a avut o carieră impresionantă. După ce a primit medalia Crucea Războiului ca ofiţer în armata belgiană în timpul Primului Război Mondial, a dobândit grade în matematică şi filosofie la Universitatea Catolică din Leuven. După aceea, a devenit preot, scrie Curiosity.
Totuşi, a primit permisiunea de a studia la prestigiosul Observator Harvard, în timp ce îşi dădea doctoratul în fizică la MIT.
În 1927, Lemaître a creat prima parte din ce avea să devină una dintre cele mai importante teorii actuale ale ştiinţei. În articolul său publicat în acel an, acesta preciza că universul se extinde. După publicarea acestei lucrări revoluţionare, Lemaître ştia că lipseşte ceva. Dacă universul este în continuă expansiune, cum a început totul? Răspunsul a constat într-o explozie. Astfel, în 1931, Lemaître a plantat germenii Teoriei Big Bangului într-o lucrare publicată în Nature.
Este aproape de neînţeles cum acesta nu a fost recunoscut ca fiind părintele Big Bangului. În primul rând, astronomia nu făcea pe atunci parte din domeniul fizicii şi, deşi studiile sale erau demne de câştigarea Premiului Nobel, ele nu au ajuns să fie nici măcar menţionate în acest sens, fiind ineligibile pentru premiu.
De asemenea, comunitatea ştiinţifică a fost ezitantă în acordarea atenţiei unei teorii care vine de la un preot.
În 1952, Papa Pius al XII-lea a susţinut că teoria lui Lemaître este dovada existenţei unui creator. Astronomul nu a fost de acord cu această interpretare. Chiar şi aşa, această declaraţie a Papei a contribuit la scepticismul savanţilor.
În ciuda acestor lucruri, Albert Einstein ştia că teoria este plauzibilă. După ce Lemaître i-a descris teoriile în ianuarie 1933, Einstein a declarat că „este cea mai frumoasă şi satisfăcătoare explicaţie a creaţiei pe care am ascultat-o”.