Criza coronavirusului a amplificat decalajul dintre est şi vest. Guvernele din Europa Centrală şi de Est au intrat în panică, ştiind că sistemele lor de sănătate, subfinanţate şi blocate în anii 1990, s-ar putea ca pur şi simplu să nu poate face faţă, de unde şi măsurile lor de izolare stricte. UE nu poate continua să neglijeze aceste probleme. Dacă succesul Germaniei în tratarea pandemiei constă în parte din armata de medici şi asistente imigrante, acesta nu ar trebui să fie în detrimentul Europei Centrale şi de Est.
Pandemia de COVID-19 a pus Uniunea Europeană în faţa unei crize economice de neimaginat. Această criză a alungat din Germania şi din Europa de Vest muncitorii sezonieri est-europeni, care s-au întors acasă şi în lipsa unui loc de muncă vor cere ajutoare de şomaj, punând presiuni pe bugetele guvernelor şi aşa subţiate.
Est-europenii se întorc acasă, unde găsesc o economie blocată, şi nu produc, depinzând de economiile aduse cu ei şi de ajutoarele de şomaj. Spre exemplu, circa 200.000 de bulgari care şi-au pierdut locurile de muncă din Europa de Vest s-au întors acasă începând cu luna martie, spune Vessela Cerneva, directorul adjunct al think-tank-ului European Council for Foreign Relations din Sofia, precizează Ziarul Financiar.
Libera circulaţie a persoanelor, unul dintre principiile Uniunii Europene, a permis ca milioane de cetăţeni ai ţărilor est-europene să plece în statele mai bogate din Europa Occidentală în căutarea unui trai mai bun. Unii şi-au găsit locuri de muncă stabile, alţii au muncit ca zilieri. La început, remiterile trimise acasă de persoanele plecate la muncă în străinătate au încurajat consumul în Europa de Est, contribuind astfel la creşterea economică.
Însă pe măsură ce numărul celor care au plecat a crescut, fenomenul s-a transformat într-o hemoragie de capital uman, efectul fiind dezvoltarea unor penurii de forţă de muncă în economiile estice, pericolul fiind stagnarea şi subdezvoltarea unor sectoare economice sau servicii. Deficitul de personal adecvat pregătit s-a făcut simţit în cercetare şi sănătate. Iar sănătatea este serviciul cel mai solicitat în vremea pandemiei de COVID-19, potrivit zf.ro.
În aceste zile se vorbeşte mult de performanţele sistemului german de sănătate în lupta cu coronavirusul. Potrivit presei germane, circa 300.000 de polonezi lucrează în serviciile de sănătate din cea mai mare economie europeană, scrie France 24. Unii sunt doctori sau infirmieri în spitale şi clinici, alţii îngrijesc bătrâni.
În unele spitale de la graniţa germano-polonă polonezii reprezintă peste 30% din personal, spune Frank Ullrich Schulz, preşedintele asociaţiei medicale regionale din landul Brandenburg. Fără polonezi, aceste spitale ar avea o mare problemă. Pentru a-i încuraja pe polonezi să rămână în Germania, unele regiuni de la graniţă oferă între 40 şi 65 de euro pe zi pentru plata mesei şi cazării la hoteluri.
Locurile de muncă din sănătate sunt în general stabile, spre deosebire de multe altele spre care s-au îndreptat polonezii sau ceilalţi est-europeni plecaţi de acasă. Construcţiile, comerţul, turismul şi agricultura nu oferă siguranţă în vremuri de criză şi este probabil ca lucrătorii din aceste sectoare să se fi înghesuit să se întoarcă în ţările de origine.
În Polonia, oamenii au fost încurajaţi să revină şi de chemările guvernului de dinainte de criză. Polonia a avut la începutul crizei şi un program special pentru aducerea acasă a cetăţenilor săi pe cale aeriană. Avioanele LOT au transportat spre Polonia peste 55.000 de cetăţeni, o operaţiune fără precedent în istoria ţării. Cei mai mulţi dintre pasageri s-au îmbarcat la Londra.