Vorbind la o conferință de presă după întâlnirea avută cu Sigmar Gabriel la Viena, Sebastian Kurz a amintit de numeroasele critici pe care le-a primit propunerea țării sale ca Uniunea Europeană să ia în considerare modelul Australiei, țară care transferă imigranții ilegali în tabere amenajate în insule, unde aceștia așteaptă examinarea cererii lor de azil.
Totuși, șeful diplomației austriece a susținut la această conferință de presă că pe acest subiect în cadrul UE ‘discuția devine mai onestă’ și ideea privind crearea unor astfel de tabere ‘este posibil să fie sprijinită majoritar’ în interiorul blocului comunitar, astfel încât în UE să fie primiți numai refugiații care sunt îndreptățiți să primească azil, iar ceilalți să fie retrimiși în țările lor.
Dar ministrul Sigmar Gabriel a declarat că este împotriva creării unor astfel de tabere, mai ales în țări instabile, precum Libia. În opinia sa, acordul dintre UE și Turcia pentru stăvilirea fluxului migrator nu poate fi reprodus într-o înțelegere similară cu Libia sau Tunisia.
‘Diferența este că în Turcia există o autoritate statală, dincolo de faptul dacă ne place sau nu cum ea acționează, în timp ce în Libia nu există’ o asemenea autoritate, a explicat șeful diplomației germane. Cât despre Tunisia, el a apreciat că astfel de tabere de refugiați ar putea destabiliza această țară, singura unde revoluția din mișcarea așa-numită ‘Primăvara arabă’ a avut succes, dar care încă se află într-un echilibru politic fragil.
Președintele Parlamentului European, italianul Antonio Tajani, a insistat asupra faptului că Uniunea Europeană trebuie să deschidă cât mai repede în Libia centre pentru primirea refugiaților, el afirmând, într-un interviu publicat luni de Die Zeit, că dacă europenii nu iau acum măsuri, 20 de milioane de africani vor veni în UE în următorii ani.
Odată cu anarhia ce a urmat înlăturării lui Muammar Gaddafi de la putere, în anul 2011, Libia a devenit placa turnantă a migrației africane înspre Europa. De atunci, peste o jumătate de milion de migranți au reușit să traverseze teritoriul libian și au ajuns în final în Italia cu ajutorul ambarcațiunilor oferite de traficanți, mii dintre acești migranți pierzându-și viața în naufragiile din Mediterana.