În fiecare zi când ajunge la Ploiești, Doroftei are un ritual special. El merge la cimitirul unde este îngropată mama sa, aducând cu el două cafele, o tradiție care îl ajută să-și gestioneze durerea și să păstreze vie legătura cu cea care i-a fost alături în momentele sale cele mai dificile.
Leonard Doroftei, cunoscut și sub porecla de „Moșul”, a povestit cu lacrimi în ochi despre acest obicei în cadrul unui podcast. El a mărturisit: „Cum am venit acasă, primul lucru pe care l-am făcut am fost la mormânt la mama, mi-am băut cafeaua. M-am întors, am venit ca să-i fac mormântul. Îmi beau cafeaua cu mama dimineața, la mormânt, când sunt în Ploiești, când vin acasă.”
Acest ritual zilnic este pentru Doroftei nu doar o formă de comemorare, ci și un mod de a se conecta cu amintirile frumoase despre mama sa. El explică cum această experiență îl face să reflecteze asupra importanței relațiilor de familie: „Merg la cimitir dimineața, iau două cafele și stăm acolo și vorbim. Mi-am dat seama că trebuie să stăm mai mult să ne bem cafeaua cu părinții, nu în fugă. De aia v-am zis: nu mai țipați la părinți, nu mai vorbiți urât, că nu știi cât îi mai ai! Pe urmă, degeaba te mai duci la mormânt și plângi. Degeaba mai plângi după ei. Nu e o rușine să plângi, e un mod de a te relaxa.”
Doroftei își amintește cu regret momentele în care s-a comportat nepotrivit cu mama sa și îndeamnă pe toți să fie mai atenți și mai iubitori cu părinții lor cât timp aceștia sunt în viață. „Am fost și eu prost și am mai țipat la ea: lasă-ma în pace, ce vrei?! Și ea zicea: nu mai țipa la mine! Ți se rupe inima. Nu-ți mai vărsa furia acasă pe părinți, pe soție și pe copii. Ei sunt singurii care te iubesc”, a spus Doroftei.
După o perioadă dificilă trăită în România, Leonard Doroftei a decis să se mute în Canada. El a explicat că a plecat nu pentru a fugi de probleme, ci pentru a găsi liniștea de care avea nevoie. „N-am emigrat. Am plecat cu contract de muncă prima dată, să fac box. După ce mi-am încheiat cariera, m-am întors acasă. N-am fugit din România, am plecat pentru că aveam nevoie de o schimbare. Am avut nevoie de ceva, mă afundam, simțeam pe zi ce trece că totul era împotriva mea.”
În România, Doroftei a avut parte de numeroase provocări, inclusiv insomnii și o lipsă generală de liniște. „15 ani, cât am stat în România, nu am dormit o noapte. A fost foarte greu, nu știu cum m-a suportat soția în toată perioada asta. Mi-a plăcut să stau între oameni. (N.r. Ți-ai neglijat familia) Da, pierdeam prea mult timp în cârciumărie. Au fost reproșuri, dar nu cu țipete, au fost reproșuri frumoase, noi ne sfătuim, asta e frumos la noi. Nici ea nu țipă, nici eu.”