Pisicile, alături de câini, sunt cele mai populare animale de companie. Este greu să te abții să nu mângâi o pisică ce se gudură pe lângă tine. Totuși, uneori oamenii, inclusiv marii iubitori de feline, nu-și exprimă iubirea față de aceste animale fix cum își doresc patrupedele.
În ceea ce privește „codul de conduită” al omului, în relația cu animalul de companie, trebuie să se știe de la bun început că pisicile nu au tot timpul chef să fie luate în brațe și sărutate.
De regulă, pisicile sunt deschise la afecțiune atunci când își țin coada dreaptă în sus și se freacă de om, când fac „masaj”/„biscuiți” cu lăbuțele din față, când își mișcă lent coada dintr-o parte în alta, în timp ce o țin ridicată, când au o poziție a corpului și o expresie a feței relațată, cu urechile îndreptate în față și când îți dau un mic ghiont, dacă te oprești din mângâiat.
De asemenea, trebuie evitată exprimarea atașamentului față de pisică atunci când își îndreaptă capul în sens opus față de tine – de exemplu când o ții în brațe, când stă la distanță de tine, când clipește foarte des, când își linge nasul, când se spală pe corp, când își îndreaptă brusc fața spre tine când o atingi și bineînțeles, când te dă la o parte cu labele ei sau te mușcă, deci fie e violentă, fie are chef de joacă.
Există și zone în care pisicilor nu le place să le atingi: pe spate, la rădăcina cozii și pe burtă. Pentru multe pisici, burta de „zona cea mai interzisă”, pentru că din poziția pe spate se simt cel mai vulnerabile.
În schimb, felinele adoră să fie mângâiate în zone mai puțin accesibile pentru ele în procesul de igienizare. Acestea sunt rădăcina urechilor, sub bărbie și zona fălcilor. Astfel, sunt stimulate anumite glande care degajă feromoni, deci care înnebunesc pisicile. Evident, în sensul bun, dacă sunt în dispoziția necesară și nu au chef de alergat după jucării, de mâncat, de dormit sau pur și simplu de privit ceea ce se petrece în jur.