Acasă, în satul meu de pe Valea Tazlăului, bunica obișnuia să îmi spună să-mi acopăr gura la fiecare strănut. Zice-se că sufletul omului iese dintrânsul când strănută și se duce la acela care stă lângă el. Gura se-acoperă, deci, să nu-ți lași sufletul să iasă. Doctorii cei mari de la oraș ar contrazice-o pe bunica. Gura se-acoperă, când strănuți, ca să nu împrăștii microbii. Nu sufletul iese, ci boala… Și dacă tot am vorbit de normele sanitare cu privire la strănut, să mai reținem una: nu ne acoperim gura cu podul palmei. Nici cu dosul ei. Ci cu……….
Citește mai departe despre GHIDUL BUNELOR MANIERE