”Ne-am cunoscut acum 12 ani la o emisiune tv. El era operator, eu eram invitată. Nu a fost nicidecum dragoste la prima vedere sau ceva, dar am simţit că vreau să îl invit la petrecerea de ziua mea din acel an. A venit, am vorbit şi de atunci am rămas amici. Au trecut anii, fiecare cu viaţa lui, cu relaţiile lui, niciodată nu ne-am gândit că ar putea fi mai mult între noi. Şi totuşi, la o petrecere a îndrăznit şi m-a luat de mână. Atunci am ştiut că el e cel pe care îl aşteptam. Voiam să nu îmi mai dea drumul şi să rămână el pentru totdeauna. Atunci am simţit că am ajuns acasă…
A fost tare greu să ajungem unde suntem azi, dar cred că toate s-au întâmplat cu un scop. Ne-am pierdut, ne-am regăsit, ne-am certat, ne-am iubit. Mulţi nu au fost de acord cu relaţia noastră. Prietenii lui, familia lui, toţi credeau că pentru mine va fi doar un moft, iar eu m-am chinuit ani la rând să le demonstrez că nu era aşa… Pentru că eu simţeam că el este acela. Habar nu am de unde am avut puterea să mă “lupt” cu ei, dar sunt scorpion până în măduva oaselor şi poate de asta nu mi-am pierdut niciun moment direcţia şi am mers mai departe, indiferent de ce a apărut în calea mea. Familia lui a spus că “poate” mai mult de atât, că ar trebui să îşi găsească pe altcineva. Eu am gândit că singurul mod prin care aş putea să îi fac să vadă dragostea dintre noi, era să îi ajut să se apropie şi mai mult de el, de noi, să vadă că e fericit. Şi am fost tare fericiţi în lumea noastră, în care vorbele celorlalţi nu mai aveau valoare… se auzeau doar sunetele iubirii noastre.
Într-o bună zi însă am obosist… şi eu şi el… şi ne-am oprit.”