Pe 25 iunie 2011, Comitetul pentru patrimoniul mondial UNESCO a inclus cinci dintre cele mai valoroase păduri de fag ale Germaniei pe lista de Patrimoniu Mondial. Germania s-a alăturat astfel Slovaciei și Ucrainei care au reușit să includă pădurile seculare în patrimoniul UNESCO încă din anul 2007.
Recomandarea UNESCO este ca și alte țări care dețin păduri valoroase similare să inițieze acest demers pentru obținerea unei regiuni forestiere seculare protejate, inclusă în patrimoniul mondial. După ultima eră glaciară pădurile de fag s-au extins pe tot teritoriul Europei, aici întâlnind condiții favorabile. Astfel de păduri seculare de fag și amestec de fag, mai există și în România, Bulgaria, Austria, Slovenia, Croația, Polonia, Albania, Macedonia, Bulgaria (zona ilirico-balcanică), Italia, Grecia, Franța și nordul Spaniei.
România deține cea mai mare suprafață de pădure de fag din arealul euro-asiatic – aproximativ 2.000.000 ha., care reprezintă peste 30% din suprafața împădurită a țării. Pe teritoriul României, pădurile de fag s-au extins acum aproximativ 3.000 de ani și cuprind anumite specii rare, endemice (printre care și specii ocrotite: mierea-ursului, crucea voinicului, brusture negru), care imprimă o notă regională distinctă.
Fagul poate depăși 40 de metri înălțime, un diametru de peste 1,5 metri, și o vârstă de 300 de ani, în cazuri excepționale putând să trăiască și 500 de ani. Acest arbore produce o cantitate mult mai mare de oxigen decât bradul, molidul sau pinul.
Pădurile de fag adăpostesc o biodiversitate valoroasă, care cuprinde peste 40 de specii de faună, printre care: cerb, urs brun, jder, râs, veveriță, mistreț, pisică sălbatică, ciocănitoare, gaiță, huhurez, uliul păsărar, botgrosul, salamandra, șarpele de alun, vipera și altele.
În perioada 1929-2004, suprafața pădurilor de fag și amestec de fag, s-a redus cu circa 400.000 ha, adică cu 20 %, iar agresiunea continuă, de aceea este foarte importantă protejarea lor.