Angajații din Italia trebuie să păstreze în arhivele personale fluturașii de salariu, documente furnizate de angajator odată cu plata retribuției lunare, pentru a se asigura că pot face față oricăror contestații privind salariul sau contribuțiile neplătite, într-o eră dominată de arhivarea electronică a documentelor.
Fluturașii de salariu, documentul eliberat de angajator la plata salariului, includ detalii esențiale despre relația de muncă, precum tipul de contract, datele angajatorului și ale angajatului, deducerile (precum prevederi pentru pensie sau TFR), alocațiile familiale și salariul net.
Conform codului civil, drepturile privind retribuțiile se prescriu în 5 ani de la data la care trebuia efectuată plata, cu excepția unor situații precum indemnizația substitutivă de concediu, unde prescripția este de 10 ani.
Această perioadă de 5 ani începe de la încetarea relației de muncă în sectorul privat, în timp ce pentru sectorul public, prescripția începe a doua zi după ce salariul ar fi trebuit plătit.
Această distincție pentru angajații publici vine dintr-o precauție mai mare de a nu-și pierde locul de muncă, justificând astfel amânarea începerii perioadei de prescripție până la terminarea relației de muncă.
Documentele numite în Italia „busta paga”, fluturașii de salariu, sunt, de asemenea, vitale pentru a dovedi contribuțiile neplătite la pensie de către angajator.
Până la 5 ani după neplată, contribuțiile sunt acreditate automat, dar după această perioadă, angajatul trebuie să demonstreze existența relației de muncă pentru a plăti contribuțiile datorate.
Astfel, conform La legge per tutti, este recomandat ca fluturașii de salariu să fie păstrați pentru un termen de până la 10 ani pentru a asigura acoperirea oricăror necesități legate de pensie sau litigii legate de salariu.
Fluturaşii de salariu în România
„Este un document strict cu caracter informativ și nu reprezintă o garanție a plății efectuate de către angajator. În acest sens, informațiile care vor fi incluse sunt alese de către angajator. Practic, prin intermediul acestuia, angajatul poate vedea componența salariului final – care sunt taxele pe care i le reține statul, precum și taxele care se rețin angajatorului său”, ne-a explicat Maria Crișu, Payroll Manager la Accace România.
Potrivit specialistului Accace, fluturașul poate conține informațiile privind: salariul (brut și net), prime, bonusuri, diurne, sporuri, tichete de masă, de vacanță sau tichete cadou, indemnizații de concediu și alte beneficii semnalate în contract.
„Pe lângă acestea, angajatorul poate include o serie de alte informații pe care le consideră utile. În ultimii ani, s-a trecut de la fluturașii în format fizic la trimiterea electronică a acestora, în mod automat, prin intermediul unor aplicații utilizate de către echipele de HR”, spune Maria Crișu.
Ce nu face acest document e să-i ofere angajatului vreo garanție că i s-au și plătit acele dări la stat. Prin urmare, de aici putem înțelege că cel care spune că se uită pe acest fluturaș și are astfel confirmarea că angajatorul chiar se achită de obligațiile sale, greșește.
Până aici, despre utilitatea pentru salariat. Dar are angajatorul o obligație să emită fluturașul lună de lună? E obligat să achieseze la solicitarea angajatului care-i spune că vrea să vadă fluturașul? Legea nu-l obligă să-l dea, însă indicat ar fi să-și asume obligația aceasta față de angajații săi prin contract sau regulament intern.
„Nu există prevedere legală cu privire la distribuirea fluturașului de salariu către angajați, cu excepția cazului în care această procedură este specificată în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în Regulamentul de ordine interioară.
Generarea și distribuirea fluturașului ține de procedurile interne ale companiei/angajatorului. Însă, pentru a informa angajatul cu privire la drepturile sale salariale și a menține o comunicare eficientă cu acesta, recomandăm angajatorului să implementeze această practică”, a explicat Maria Crișu.