”Incertitudinea cu privire la continuarea programului Prima casă şi a existenţei plafoanelor de garanţii aferente programului afectează deopotrivă, atât dezvoltatorii imobiliari având în vedere că procesul de realizare a unui proiect rezidenţial presupune o perioadă de timp de aproximativ 18 luni, cât şi persoanele fizice care doresc contractarea unui credit în cadrul Programului şi care, în planificarea accesării programului «Prima casă» au nevoie de predictibilitate cu privire la existenţa plafoanelor de garantare. În ultimii ani, au existat blocaje cauzate de lipsa de predictibilitate privind programul «Prima casă» atât pentru implementarea unor proiecte imobiliare care se bazau pe precontracte semnate cu beneficiari persoane fizice care intenţionau accesarea programului «Prima casă», cât şi la nivelul beneficiarilor persoane fizice care achitaseră avansuri în procesul de achiziţie a unor imobile fără a avea apoi certitudinea unor plafoane suficiente de garanţii care să le asigure contractarea creditelor, în condiţiile în care nu dispuneau de avansul necesar contractării unor credite standard de la instituţiile de credit”, se arată în nota prezentată de Ministerul Finanţelor Publice.
Potrivit notei, intitulată Strategia proiectului Prima casă, printre concluziile conturate se regăsesc nevoia menţinerii programului pe un orizont mediu de timp, de cinci ani, pe fondul creşterii solicitărilor de credite în cadrul programului, a popularităţii de care se bucură acesta, precum şi din necesitatea îmbunătăţirii condiţiilor de locuire şi a asigurării disponibilităţii spaţiului locativ şi asigurarea predictibilităţii şi a transparenţei în privinţa plafoanelor de garantare.
Printre obiective strategice cu privire la programul Prima casă în perioada 2017-2021, MFP propune un plafon anual de garanţii în cadrul programului de aproximativ două miliarde lei pentru primii doi ani acoperiţi de strategie (2017-2018) şi 1,5 miliarde lei pentru ultimii 3 ani (2019-2021), astfel încât să crească predictibilitatea creditelor ce pot fi acordate şi contractate în cadrul programului. Potrivit notei, reducerea plafonului de garanţii după primii doi ani ai strategiei cu 500 mii lei anual are în vedere o reducere graduală a intervenţiei statului prin garantare asumând că piaţa creditului ipotecar se va dezvolta concomitent cu creşterea accesibilităţii populaţiei la produsele standard ale băncilor.
„Pentru creditele contractate pentru imobile cu destinaţia de locuinţă mai noi de 5 ani sau consolidate în ultimii 5 ani faţă de data acordării creditului, procentul de garantare de către stat se păstrează la nivelul de 50% în timp ce pentru celelalte credite procentul de garantare de către stat va fi la nivelul de 40%. Astfel, prin această diferenţiere, pe de o parte se are în vedere sprijinirea îmbunătăţirii calităţii locuirii prin acordarea unor condiţii mai bune de locuit oferite de locuinţele noi sau consolidate, iar pe de altă parte se are în vedere şi diminuarea riscului de credit al statului în Program, ţinându-se cont că, colateralul reprezentat de o locuinţă nouă sau consolidată (toate celelalte aspecte fiind similare) este mai valoros fiind diminuator de risc pentru statul român (de fapt acelaşi principiu este urmat şi de finanţatori în cazul creditelor ipotecare acordate de către aceştia fără garanţii de stat). Totodată, se propune menţinerea condiţiei conform căreia, toate locuinţele care se achiziţionează în cadrul Programului trebuie să se încadreze în una dintre clasele A, B sau C de eficienţă energetică„, se mai arată în nota discutată în şedinţa Executivului.