S-a stins din viaţă, după o suferinţă ascunsă cu discreţie şi îndurată cu mult curaj, regizorul şi directorul Teatrului Evreiesc de Stat, Harry Eliad, una din figurile cele mai de seamă ale teatrului idiş mondial.
Născut pe 8 octombrie 1927, Harry Eliad a fost, mai întâi, director al Teatrului de Stat din Ploieşti, după plecarea de-acolo a bunului său prieten Toma Caragiu. Din decembrie 1989, Harry Eliad a fost numit director al Teatrului Evreiesc de Stat (TES), pe care l-a condus până la sfârşit cu ştiinţă şi clarviziune şi, nu în ultimul rând, cu înţelegere pentru toţi actorii teatrului, se mai spune în comunicatul TES.
Ca director al Teatrului Evreiesc de Stat a realizat aici proiectul esenţial pe care l-a nutrit încă din fragedă tinereţe, „Integrala Şalom Alehem” – cele mai multe din aceste spectacole după operele marelui clasic al literaturii idiş fiind regizate chiar de el şi transformate în musicaluri pe melodii folclorice evreieşti, printre ele, în primul rând, spectacolele de mare succes „Vânzătorii de haloimes” şi „Romanul unui om de afaceri”.
Ca maestru recunoscut al genului muzical, el a oferit, de asemenea, publicului o inspirată versiune proprie a celor două faimoase opere „clasice” ale genului – „Scripcarul pe acoperiş” şi „Cabaret”.
A regizat piese aparţinând unor mari autori ai dramaturgiei universale, cum sunt A.P. Cehov şi Nikolai Gogol, şi a căutat să valorifice dramaturgia dintre cele două războaie mondiale, dar şi dramaturgia contemporană, ultima sa realizare fiind o spumoasă comedie după Woody Allen, „Cum se cuceresc femeile”.
„Pentru Harry Eliad, TES devenise, după cum spunea, «o miză cu dorinţa declarată de a-l impune ca făcând parte din extraordinara şcoală de teatru românesc… Ca să zic aşa, partidul meu e teatrul evreiesc. Caut ca la TES să se joace cât mai mult cu putinţă spectacole în limba idiş, pentru ca astfel să devină cunoscute unui public cât mai larg comorile literaturii idiş. Iar politica mea e aceasta: să aduc aici actori remarcabili, să introduc în repertoriu piese bune şi foarte bune şi să atrag drept colaboratori nişte regizori cu exigenţe artistice foarte înalte»”, se mai spune în comunicatul Teatrului Evreiesc de Stat.
„A privit înainte până în cea din urmă clipă, având în minte încă o mulţime de proiecte pe care dorea să le realizeze. Întrebat de un jurnalist care a fost cel mai bun sfat primit vreodată de el, Harry Eliad a răspuns cu tâlc şi cu umorul care nu-l părăsea niciodată: «Moses Rosen, fostul rabin-şef al Comunităţii Evreieşti din România, mi-a spus cândva aceste cuvinte: «Eliad, în ce priveşte teatrul evreiesc, ţine minte: să mori în picioare!» A murit aşa cum a şi trăit: în picioare»”, precizează Teatrul Evreiesc de Stat.