Hong Kong şi China: Aceeaşi ţară, două sisteme complet diferite GALERIE FOTO

Pretenţia autorităţilor centrale chineze de a impune numai candidaţi desemnaţi de Beijing la alegerile pentru un nou lider al regiunii, în 2017, a înfuriat populaţia din Hong Kong. Oamenii au reacţionat prompt, simţind încălcate drepturile şi democraţia regiunii de către China comunistă. Ample proteste, la care au participat peste 80.000 de oameni, au fost declanşate după ce s-a făcut anunţul referitor la viitoarele alegeri din regiunea specială a Chinei.

Cei mai mulţi dintre protestatari purtau pe cap căciuliţe, iar alţii, umbrele, sugerând astfel că vor să se apere de regimul autoritar de la Beijing care vine în contradicţie cu democraţia cu care Hong Kong-ul s-a obişnuit. Protestatarii au folosit umbrelele sub care au demonstrat şi ca „scut” pentru atacurile cu gaze lacrimogene, după ce spiritele s-au încins, iar protestele au devenit violente. De altfel, potrivit presei internaţionale, protestul lor a fost supranumit şi „protestul umbrelelor”.

Citeşte şi Evoluţiile din Hong Kong provoacă îngrijorare internaţională: UE face apel la REŢINERE

Alte articole

Ministrul Educației anunță introducerea unei noi materii școlare. Va fi studiată la liceu și la seral

EXCLUSIV Cultul religios scos în afara legii de comuniști. Patru decenii de prigoană. PS Mihai, episcop greco-catolic de București: „Totul fusese plănuit în chip diabolic și pus în practică până în cele mai mici detalii”

Printre primii care au reacţionat, a fost Ministerul de Externe britanic. Acesta şi-a declarat îngrijorarea faţă de evenimentele violente din Hong Kong, dar Beijingul i-a răspuns răspicat, punând în vedere regatului britanic şi, dealtfel, întregii comunităţi internaţionale, „să nu se amestece” în chestiunile sale interne. „Ne opunem cu fermitate oricărei ţări străine care foloseşte orice metodă pentru a se amesteca în chestiunile interne ale Chinei”, a declarat ministrul de Externe chinez, Hua Chunying, a relatat cnn.com.

Istorie unică, bastion al păcii şi prosperităţii

Istoria sa unică a făcut din Hong Kong o lume aparte. Chiar dacă fosta colonie britanică a fost redată Chinei în 1997, moştenirea colonială s-a păstrat, în special în privinţa instituţiilor, dar şi a  culturii, istoriei, economiei, legislaţiei şi, nu în ultimul rând, a stilui de viaţă ce diferă mult de cel din China.

Oraşul-port Hong Kong a fost un bastion al păcii şi prosperităţii, iar în anii 60′-70′, un adevărat rai care a ţinut oraşul departe de ororile Revoluţiei Culturale chineze. De asemenea, această regiune liniştită şi-a deschis porţile pentru refugiaţii chinezi, în special pentru cei din Shanghai, după izbucnirea războiului civil şi ascensiunea Partidului Comunist, în 1949.

Citeşte şi Criza din Hong Kong este o AFACERE INTERNĂ chineză

În anii ’80 şi la începutul anilor ’90, s-a confruntat cu „migraţie a creierelor, după ce China şi Marea Britanie conveniseră redarea teritoriului Chinei şi, în special, după evenimentele sângeroase din Piaţa Tienanmen, din 1989.

Acum, mulţi se tem că le vor fi ştirbite libertăţile civile, iar teritoriul special s-ar putea confrunta cu un nou exod. „Acesta ar fi un dezastru”, a afirmă profesorul Michael Davis, de la Universitatea Hong Kong.

E scris în lege

În Constituţie – legea fundamentală – este stipulat că Hong Kong-ul şi China vor coexista în sistemul „o ţară, două sisteme” timp de 50 de ani de la predarea puterii de către Marea Britanie, în 1997. Înţelegerea va „expira” în 2047, stipulându-se că metropola „îşi va păstra, în continuare, drepturile şi libertăţile locuitorilor ei”.

Beijingul însă, a încercat în mod sistematic să reinterpreteze acest document, iar în iunie a emis un „Document Alb”, prin care şi-a reafirmat „jurisdicţia totală” asupra teritoriului chinez cu satut special. Anterior, Lu Ping, o oficialitate chineză de rang înalt, afirma în 1993 că „modul în care Hong-Kong-ul va dezvolta propria sa democraţie, va depinde de sfera sa de autonomie”, specificând faptul că „guvernul central nu se va amesteca” în acest proces.

Citeşte şi Hong Kong: Studenţii îşi INTENSIFICĂ demonstraţiile pentru DEMOCRAŢIE

„Stabilitatea Hong Kong-ului este crucială”, afirmă Victor Gao, directorul China National Association of International Studies . „Există mai multe canale prin care locuitorii din Hong Kong pot să îşi exprime punctul lor de vedere” în mod democratic, şi nu prin mijloace subversive sau prin utilizarea forţei.

Stil de viaţă şi culturi diferite

După aproape două secole de separare, din punct de vedere social şi cultural, Hong Kong-ul şi China reprezintă două lumi diferite. În timp ce locuitorii din Hong Kong sunt civilizaţi, manieraţi, cei din „patria-mamă” care ajung aici aduc cu ei obiceiurile proaste, de la mâncatul în metrou, până la „invazia lăcustelor”, aşa cum a numit presa pofta de cumpărături insaţiabilă a chinezilor din China continentală.

Citeşte şi Ponta: România poate să fie o poartă a relaţiilor economice pe care China le are cu UE

Pentru chinezii din China, percepţia despre „rudele” lor din Hong Kong merge de la admiraţie, până la sentimentul de invidie. Un academician chinez de renume, de la Universitatea din Beijing, i-a numit pe locuitorii din Hong Kong, după ce aceştia au criticat episodul cu chinezul care a luat masa în metrou, „bastarzi” şi „gonaci” imperialişti.

Economie performantă, monedă proprie

Hong Kong-ul şi-a menţinut propria sa monedă „naţională”, care se raportează la dolarul american, iar sistemul „capitalist” este stipulat de asemenea în Legea Fundamentală.

Miracolul economic cu care se laudă, astăzi, China, se datorează în mare parte influenţei economiei din Hong Kong.  La aceste transformări nu a contribuit doar prezenţa pieţei libere din Hong Kong asupra reformelor economice din anii ’70 şi ’80, ci mai ales investiţiile oraşului în economia Chinei. Restul ţării a beneficiat din plin de „investiţii, energie şi antreprenoriat”, explică profesorul Michael Davis de la Universitatea din Hong Kong.

Citeşte şi Baladă rock din anii ’90, imnul neoficial al protestatarilor din Hong Kong VIDEO

Pe de altă parte, pe măsură ce economia Chinei creşte, creşte şi dependenţa Hong Kong-ului de aceasta, economia oraşului contând pe produsele manufacturiere chinezeşti reexportate, pe turism şi cererea de retail din China. Toate acestea aduc beneficii importante Hong Kong-ului.

La toate aceste dependenţe se adaugă şi faptul că autorităţile chineze obişnuiesc să îşi promoveze propriile lor oraşe ca fiind rivalele Hong Kong-ului, cum este, de pildă, metropola Shanghai – un bastion al comerţului liber şi un centru financiar foarte important, fapt ce ar putea complica relaţiile dintre Hong Kong şi China.

Desigur, Hong Kong-ul nu este perfect. Există şi oameni săraci, care nu au un acoperiş deasupra capului şi abia dacă reuşesc să mănâncecâte ceva în fiecare zi. Sunt oamenii care trăiesc în „cuşti”- un fel de aziluri improvizate exact ca nişte cuşti de metal pentru animale, unde se refugiază să se odihnească, astfel încât să nu stea chiar pe stradă.