Înainte să intre în horă unii dintre nuntaşi au renunţat la pantofi. Pe unul dintre ei, forţa centrifugă l-a aruncat din cercul format contribuind, fără să vrea, la stabilizarea mişcărilor de rotaţie care până atunci erau destul de impredictibile. Însă nu a durat mult pentru că altul a încercat să ia locul celui răpus de forţe mai puternice decât el, iar rezultatul a constat în noi turbulenţe.
Pentru unii, hora era grea chiar şi de privit. Deşi aşezaţi pe bancă, doi nuntaşi aveau probleme serioase să rămână amplasaţi pe ea pentru că, după ce fuseseră eliminaţi din horă de forţa centrifugă, acum forţa gravitaţională încerca să-şi facă mendrele cu ei şi să-i doboare la nivelul solului.
Ceea ce s-a şi întâmplat în cazul unuia. Când s-a văzut la ananghie, lipit de ţărână, a invocat forţa divină făcându-şi două cruci. Se pare că apelul la divinitate a dat rezultate, el reuşind finalmente să ajungă într-o poziţie cumva verticală. La doar câţiva metri de el, altui nuntaş i-a fost stopată căderea la sol de către rezistenţa pasivă opusă de gard. Per ansamblu, a fost nuntă reuşită, pare-se, invitaţii distrându-se de minune.