În mitologia greacă Ouranos (Uranus), stăpânul Universului, cu o sexualitate greu stăpânită, fecunda Tot şi Toate. Geea (Gaia) sau Pământul, soţia lui, năştea copiii unul după altul şi de toate felurile.
Printre aceştia s-au numărat şi Titanii. Pentru că o profeţie spunea că va fi detronat de unul dintre copiii săi, Ouranus i-a aruncat pe Titani în Tartar, temniţa subterană. Cel mai mic dintre copii, Saturn, evadează cu ajutorul mamei sale, Geea, care îi dă drept armă o seceră de aur, cu care Saturn îşi va castra tatăl.
Din sângele vărsat se vor naşte călăii destinului, celebrele Erinii, dar şi cea mai frumoasă femeie, care va prelua mai târziu atributele divine ale frumuseţii lumeşti devenind zeiţa frumuseţii, Afrodita (Venus), cu alte cuvinte, acţiunile noastre au o latură sentenţioasă şi reglatoare, dar şi una estetică.
Cronos a preluat puterea, şi-a eliberat fraţii şi a început să conducă lumea, în perioada pe care grecii au numit-o Epoca de Aur. Atunci, omenirea a trăit şi a muncit în linişte. Legea divină era respectată, nu a mai fost nevoie de războaie sau pedepse.
Cu toate acestea, Cronos se temea pentru poziţia sa. Căsătorit cu sora sa, Rhea, au început să i se nască şi lui copii, doar că el a găsit o soluţie mai ingenioasă de a scăpa de ei. Îi înghiţea. Pe cel de-al 12-le, pe Zeus, Rhea a reuşit să-l scape, dându-i lui Cronos să înghită un bolovan înfăşurat în scutece.
Apoi a luat copilul şi l-a dus într-o peşteră din insula Creta şi l-a lăsat în grija caprei Amalteea. A rugat nimfele şi satirii să cânte şi să dănţuiască în preajma peşterii, ca să nu se audă plânsul sau gânguritul de copil. Zeus a crescut şi a pornit lupta împotriva tatălui său, în ideea generoasă şi umanitară că îşi va elibera fraţii, ceea ce s-a şi întâmplat într-un final. Cronos a fost întemniţat în locul de unde îl scăpase mama lui, în Tartar.
Citeşte mai multe pe revista Teo