HRISTOS A ÎNVIAT! PAŞTE FERICIT TUTUROR. Obiceiuri şi tradiţii de Paşte la români

Ziua Învierii Domnului, cunoscută şi sub numele de Paşti, începe, din punct de vedere liturgic, în noaptea dinainte, întrucât se spune că mormântul s-a deschis la miezul nopţii şi atunci a înviat Hristos.

La Slujba Învierii, românii vin să ia lumina, pe care o duc apoi în casele lor. În această noapte se sfinţeşte pâinea numită paşti, fie sub formă de anafură sau anafură amestecată cu vin – în vestul ţării. În Bucovina, această pâine, sub formă de prescuri, este adusă la biserică de femei, în Vinerea Marea, când se slujeşte Sfântul Maslu.

În Bucovina, în Săptămâna Patimilor, oamenii se străduiesc să încheie toate activităţile gospodăreşti – pământul să fie arat şi semănat, casele văruite şi împodobite, veşmintele noi să fie terminate. În Miercurea, Joia sau Vinerea Mare, femeile pregătesc Pasca şi Ouăle Roşii, aceste două simboluri pascale ale vieţii, ale Învierii. Datinile pascale bucovinene au schiţat şi un drum al tradiţiei răzeşeşti româneşti, dar şi al tradiţiei huţule, numit ‘Drumul ouălor încondeiate’, care cuprinde localităţile Ciocăneşti, Fundu Moldovei, Breaza, Moldoviţa, Vatra Moldoviţei, Marginea, Putna, Brodina, Mănăstirea Humorului şi Voroneţ, după cum se arată în materialul de prezentare al reprezentanţelor teritoriale de promovare turistică, publicat pe site-ul Autorităţii Naţionale pentru Turism.

Ouăle încondeiate împreună cu pasca cu brânză, ouă şi stafide, şi cu colacii reprezentau bucatele pe care răzeşii le duceau ofrandă la biserică, pentru a fi sfinţite în noaptea de Înviere. Coşul ţăranilor iobagi era umplut, însă, cu ouă roşii sau galbene, cu un cozonac, în loc de pască, cu pâinişoare de secară, în loc de colaci, cu bucăţi de carne friptă, slănină, unt, brânză proaspătă, usturoi şi altele.

În tradiţia populară, se crede că ouăle de Paşti sunt purtătoare de puteri miraculoase, ele vindecând boli şi protejând animalele din gospodărie. În dimineaţa primei zile de Paşti, copiii se spală pe faţă cu apă dintr-un vas în care s-au pus de seara un ou roşu şi un bănuţ de argint, astfel, spunându-se că, tot anul, copiii vor fi sănătoşi şi rumeni la faţă precum oul de Paşti şi curaţi ca argintul.

Ciocnitul ouălor roşii are semnificaţii deosebite. Cei care practică acest ritual se vor întâlni în viaţa viitoare, iar pe pământ nu vor rătăci niciodată. Se spune că atunci când nu se vor mai face ouă roşii de Paşti va veni sfârşitul lumii.

Lumânarea de Înviere este purtată în mână de fiecare creştin în noaptea Învierii şi este aprinsă din lumina adusă de preot de pe masa Sfântului Altar. Aceasta lumânare este simbolul învierii, al biruinţei vieţii asupra morţii şi a luminii lui Hristos asupra întunericului păcatului. Mulţi păstrează restul de lumânare rămasă nearsă după slujbă şi o aprind în cursul anului în cazul în care au un mare necaz în casă.

Crucea este simbolul iubirii lui Dumnezeu pentru oameni, simbolul jertfei lui Iisus Hristos pentru salvarea omenirii. Crucea a fost declarată simbol al creştinătăţii de către împăratul Constantin, în cadrul Consiliului de la Niceea, în anul 325 după Hristos. Mielul sacrificat de Paşte simbolizează jertfa făcută de Mântuitorul Hristos pentru iertarea păcatelor lumii ‘şi a murit pe cruce ca un miel nevinovat’.

În Ţara Oaşului, pregătirile gospodinelor încep încă din Joia Mare, când se face curat în casă şi încep să se pregătească prăjiturile şi cozonacii. În Vinerea Mare (Vinerea-Seacă) se ţine ajun, se posteşte şi se ‘împistresc’ (înroşesc) ouăle, se fac coci şi pâine, se dă pomană celor sărmani întru pomenirea celor morţi. În sâmbăta de Paşti, gospodinele pregătesc bucatele tradiţionale ce vor împodobi masa de sărbătoare. În dimineaţa zilei de Paşti, oşenii, îmbrăcaţi cu cele mai frumoase costume populare, duc în coşuri de nuiele (‘coşarca păştii’) diferite bunătăţi – pasca, friptura de miel, cârnaţii afumaţi, şunca, cozonacii, vinul, ouăle vopsite – spre a fi sfinţite de preot, la biserică. În majoritatea localităţilor din Oaş există obiceiul ca, în fiecare an, de Paşti, fetele să-şi confecţioneze sau să-şi achiziţioneze un nou costum popular cu care vor merge la biserică, dar şi la danţ.

A doua zi de Paşti, în unele localităţi din Ţara Oaşului există obiceiul ca finii să meargă în ospeţie la naşi (‘nănaşi’), finii ducând naşilor un colac frumos ornamentat (‘împistrit’) şi un ol cu vin. De asemenea, mai există obiceiul ca în ziua de Paşti, imediat după sfinţirea păştilor, feciorii şi fetele să alerge cu pasca pentru a ajunge primii acasă în speranţa că se vor căsători în anul acela. Se mai presupune că, cel care va ajunge primul acasă va avea noroc, va fi cel dintâi în sat, îi va merge bine tot anul şi nu se vor lega bolile de el.

Lunea Paştelui în Transilvania îi transformă pe băieţi în adevăraţi ‘pelerini’ pe la casele fetelor, unde merg cu udatul. Băieţii se adună în cete şi pornesc pe la casele fetelor pentru a le stropi.

Obiceiul are la bază legenda fetei creştine şi a fetei păgâne. Aceasta spune că într-o zi o fată creştină mergea la târg să vândă ouă. Pe drum s-a întâlnit cu o fată păgână, care dorea să le cumpere şi au început să povestească. Din vorbă în vorbă, fata creştină i-a explicat celeilalte despre credinţa în Dumnezeu, despre binele creştin şi a îndemnat-o să se creştineze. Păgâna i-a spus atunci că se creştinează numai dacă îi dovedeşte că există Dumnezeu, care să coloreze ouăle în roşu. Minunea s-a întâmplat, iar cele două fete au leşinat de emoţie. Nişte trecători le-au văzut şi le-au stropit cu apă. Se spune că de la această legendă ar fi rămas obiceiul de udat de Paşte. Indiferent de poveştile care îi stau la bază, obiceiul e vechi de sute de ani şi e practicat nu numai în satele din Transilvania, dar şi la oraşe, de bărbaţi de toate vârstele. Dimineaţa pornesc la udat cei mici, care conform tradiţiei sunt răsplătiţi cu ouă roşii şi prăjituri.

Un alt obicei este ca feciorii din sat să ia cu ei o găleată cu apă şi să meargă acasă la fetele nemăritate. Dacă le găsesc dormind, toarnă găleata pe ele. Se crede că fetele care sunt udate se vor mărita în curând.

În alte zone din Transilvania, în ziua de sâmbătă, băieţii împodobesc brazii cu panglici colorate, iar la lăsarea întunericului, tinerii se strecoară în curţile fetelor de măritat şi le agaţă brazii la poartă. La fetele frumoase din sat vin zeci de băieţi, care pun crenguţe la poartă.

În localitatea Trei Sate, din judeţul Mureş, în a treia zi de Paşte, după ce femeile frumoase sunt stropite, vine şi rândul flăcăilor să fie udaţi de fetele din sat. Obiceiul stropitului de Paşti a fost adus în Transilvania în perioada Evului Mediu de saşii din zona Sibiului. De aici, el s-a răspândit în toate zonele locuite de germani. Apoi, tradiţia a fost preluată de maghiari, iar mai târziu s-a răspândit şi în rândul populaţiei româneşti din Transilvania, unde se păstrează şi astăzi.

În duminica Paştelui, se crede că:

Cine moare în ziua de Paşti sau în Săptămâna Luminată va merge direct în Rai deoarece în această perioadă porţile Iadului sunt închise.
De Paşti cine merge la biserică pune în sân un ou roşu ca să fie totdeauna rumen la faţă.
Se spune că toţi cei care ciocnesc ouă roşii unul cu altul se vor vedea pe lumea cealaltă.
Cojile ouălor roşii nu se aruncă afară în ziua de Paşti pentru că se duce norocul.
Fetele mari şi flăcăii tineri se uită în apa din fântână când se întorc de la slujbă, ca să fie frumoşi tot anul.
Cine mânăncă în ziua de Paşti caş, va fi tot anul alb la faţă.
În ziua de Paşti e bine să se consume întâi carne de peşte sau de pasăre, pentru ca oamnii să fie iuţi ca peştii şi uşori ca păsările în anul ce urmează.
De o parte şi alta a pragului casei se pune o glie de iarbă verde ca să fie belşug în casă.
Usturoiul sfinţit în această zi împreună cu smirnă şi busuioc este folosit de fete ca să fie plăcute şi apărate de farmece. Usturoiul şi busuiocul acestea, semănate ca să se înmulţească, sunt bune de leac.
Cu lumânarea de la Înviere se înconjoară casa ca să fie protejată. Lumânările de la Înviere se păstrează tot anul şi se aprind pe timp de furtună, inundaţii, fulgere.