ICR îi răspunde lui Ponta: Deja admiteţi că prevederile Ordonanţei 27 au fost pripite şi îndoielnice

Preşedintele Institutului Cultural Român (ICR), Horia Roman Patapievici, şi vicepreşedinţii Mircea Mihăieş şi Tania Radu se adresează premierului amintind de întrebarea pe care acesta le-a adresat-o public luni seară într-o conferinţa de presă a Uniunii Social Liberale (USL): „Aş vrea să-i întreb pe cei de la ICR dacă consideră că trebuie să rămână sub preşedintele României acum. Sau o să considere că e mai bine la Senat?” – întrebare care „lasă să se ghicească ceva din gândirea care a prezidat la succesiunea de schimbări prin care USL şi-a pecetluit guvernarea: fie Ordonanţa de Urgenţă nr. 27/14 iunie 2012 (prin care ICR a fost trecut în subordinea Senatului, n.r.) e respinsă de CCR (Curtea Constituţională a României) şi atunci ICR va continua să fie, aşa cum a vrut conducerea ICR, sub Preşedinţie, dar atunci se va trezi cu Crin Antonescu ca preşedinte interimar; fie OUG e acceptată de CCR şi atunci ICR trece în subordinea Biroului Permanent al Senatului, iar Institutul va fi controlat tot de USL”.

„La această dilemă inutilă, fără raport cu substanţa crizei în care ordonanţa de urgenţă emisă de guvernul Dvs. a aruncat fără nici o justificare Institutul Cultural Român, răspundem după cum urmează: În primul rând, ne dăm seama că deja admiteţi că prevederile ordonanţei de urgenţă nr. 27/14 iunie 2012 «privind unele măsuri din domeniul cultural» au fost pripite şi chiar îndoielnice”, spune conducerea ICR.

„În al doilea rând, constatăm încă o dată autoritarismul abia mascat al acţiunii Dvs. guvernamentale, în sugestia că aţi putea oricând schimba OUG 27 într-o alta, prin care, de la Senat, ICR să treacă la Preşedinţie – la fel de arbitrar într-o situaţie, ca şi în alta”, continuă semnatarii, reamintindu-i lui Ponta, „spre informarea opiniei publice”, că „singurele posibilităţi de revenire la Legea 356 (de funcţionare a ICR, n.r.) nemodificată prin OUG nr. 27/14 iunie 2012 sunt: declararea ordonanţei ca neconstituţională de către Curtea Constituţională a României, respingerea ei de către Parlament sau adoptarea unei alte ordonanţe a guvernului, care să o invalideze pe cea în vigoare”.

Răspunsul conducerii ICR se referă şi la comentariul pe care premierul l-a făcut după ce a adresat această întrebare: „De aia e bine niciodată să nu crezi că dacă te legi de un Traian Băsescu nemuritor vei rămâne pe viaţă”, cei trei semnatari precizând că niciunul nu doreşte un nou mandat la conducerea ICR, „indiferent cine ocupă funcţia de preşedinte al României”.

Horia-Roman Patapievici, Mircea Mihăieş şi Tania Radu îşi reafirmă de asemenea „poziţia de principiu”, potrivit căreia „aşezarea Institutului Cultural Român sub autoritatea simbolică a Preşedintelui României (aşa cum prevedea Legea 356/2003 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Institutului Cultural Român), este preferabilă trecerii sale în subordinea, inevitabil politică, a Biroului Permanent al Senatului”.

Conducerea ICR argumentează referindu-se la experienţa audierilor sale în Comisia de cultură a Senatului, unde „atmosfera era dominată de un naţionalism înverşunat şi obtuz” şi toate discuţiile erau politizate, şi prin faptul că preşedintele, spre deosebire de un senator, trebuie să fie neutru din punct de vedere politic şi ar avea mai mult de pierdut în ochii opiniei publice, decât de câştigat dacă ar interveni discreţionar în programele ICR.

„În plus, chezaşul independenţei politicilor culturale ale Institutului este preşedintele ICR însuşi: de integritatea sa atârnă, în ultimă instanţă, respingerea ingerinţelor de orice fel. Putem asigura opinia publică – şi pe Dvs., Domnule Prim-Ministru – că preşedintele Traian Băsescu nu a intervenit niciodată, sub nici o formă, în activităţile Institutului, iar actuala conducere a Institutului nu s-a abătut nici o clipă de la cea mai strictă neutralitate instituţională”, mai spune conducerea ICR.

Cei trei semnatari mai spun că reacţia de respingere de către conducerea ICR a OUG nr. 27/ 2012 a fost declanşată de preambulul actului normativ în care se vorbeşte despre „sentimentul de apartenenţă la naţiunea română a celor stabiliţi, vremelnic, în alte state”, ceea ce implică o modificare radicală a misiunii ICR, atrăgând de partea Institutului aşa cum funcţionează în prezent un număr impresionant de organizaţii şi personalităţi culturale din toată lumea.

„În acelaşi timp, protestăm cu vehemenţă împotriva minciunii proferate, cu toată autoritatea funcţiei pe care o ocupă, de copreşedintele USL şi ministrul Dvs., dl Daniel Chiţoiu, ministru al economiei, care a reluat dezinformarea potrivit căreia bursierii ICR ar fi antrenaţi, în cadrul programului de formare a tinerilor traducători, ca agenţi de influenţă (cităm: «vectorii de imagine plătiţi din bani publici prin ICR sau alte instituţii ale statului care în loc să-şi facă treaba pentru serviciul pentru care au fost trimişi afară ei, în schimb, au denigrat România»)”, mai spun semnatarii.

„Înainte de a fi o minciună şi o afirmaţie iresponsabilă, este o jignire adusă tuturor celor care şi-au ales limba şi cultura română ca obiect de admiraţie şi de inspiraţie. Aceşti oameni îşi văd acum răsplătită pasiunea pentru România cu o calomnie de cea mai joasă extracţie”, încheie conducerea ICR.

Curtea Constituţională a amânat pentru 31 iulie luarea unei decizii în legătură cu sesizarea de neconstituţionalitate a OUG prin care ICR trece de la Preşedinţie la Senat, neîntrunindu-se majoritatea necesară. Curtea Constituţională trebuia să ia în discuţie în 5 iulie legalitatea OUG 27/2012, însă şi atunci dezbaterea a fost amânată, pentru 10 iulie.

Pe 3 iulie, Gheorghe Iancu, care a sesizat CC în acest caz, a fost revocat din funcţia de Avocat al Poporului. Funcţia a fost preluată interimar de către Valer Dorneanu.

Guvernul a adoptat pe 13 iunie Ordonanţa de Urgenţă 27/ 2012, prin care ICR trece de sub autoritatea preşedintelui în subordinea Senatului, care, în termen de maximum 15 zile, numeşte atât conducerea operativă a institutului, cât şi membrii Consiliului de conducere. Conducerea operativă a institutului va fi asigurată de un preşedinte, cu rang de secretar de stat, ajutat de doi vicepreşedinţi, numiţi şi revocaţi în/din funcţie de plenul Senatului, cu votul majorităţii senatorilor prezenţi, la propunerea Biroului Permanent al Senatului. Mandatul vicepreşedinţilor va fi de patru ani, cu posibilitatea reînnoirii.

Conducerea operativă a ICR era asigurată de Horia Roman Patapievici – preşedinte – şi Tania Radu şi Mircea Mihăieş – vicepreşedinţi, însă Camera Deputaţilor a eliminat cele două funcţii de vicepreşedinte, prevăzute din 2011 în Legea de funcţionare a institutului.

Premierul Victor Ponta a spus despre ICR că era o instituţie „mult prea politizată” şi a acuzat „o lipsă de transparenţă totală” în cheltuirea fondurilor publice la nivelul institutului. „Nimeni din această ţară nu mă va convinge că este mai democratic să laşi o instituţie cu bani publici să fie condusă de un singur om decât să fie controlată de o instituţie cum este Senatul, unde sunt toate forţele politice”, a spus Ponta.

El a mai susţinut că liderii grupurilor parlamentare PSD-PNL nu intenţionează să îl schimbe pe Horia-Roman Patapievici de la conducerea Institutului Cultural Român, ci să asigure transparenţă în cheltuirea banilor publici, iar „agitaţia” creată pe această temă relevă că cineva are ceva de ascuns.

Pe de altă parte, mii de artişti, oameni de cultură, dar şi de afaceri, jurnalişti, organizaţii artistice, colaboratori şi publicul ICR din ţară şi din străinătate au făcut apeluri ca Guvernul să revoce această ordonanţă, considerând-o un act de politizare a ICR şi susţinând falsitatea acuzaţiilor de lipsă a transparenţei şi politizare de care ar fi dat dovadă instituţia. Nu au lipsit manifestările în stradă, cea mai amplă – „Mişcarea papioanelor” – având loc în 18 iunie la sediul ICR, cu participarea câtorva sute de oameni.