IGNAT 2018. Multe persoane consideră carnea de porc o alternativă sănătoasă la carnea de vită, însă această opţiune culinară necesită precauţii speciale. Recomandat este să nu prăjiţi carnea de porc, dacă vreţi să ingurgitaţi un preparat culinar cât de cât sănătos. Mai mult, din punct de vedere nutritional, toate alimentele care sunt pregătite prin prăjire au potenţial daunător. Şi mai periculoase sunt însă cele de la manifestările în aer liber, cum ar fi târguri, petreceri sau chiar tăierea porcului.
Citeşte şi REŢETE DE CRACIUN: Piftie cu carne de porc
Pomana porcului reprezintă unul dintre cele mai gustoase preparate culinare şi puţini sunt cei care rezistă unei astfel de tentaţii culinare. Servită cu mămăliguţă şi un pahar de pălincă, pomana porcului nu este recomandată persoanelor care suferă de boli cardiovasculare, diabet, obezitate sau oricare altă boală cronică.
Şi asta nu e tot! Specialiştii avertizează şi, totodată, recomandă ca porcul să fie sacrificat când are 90-100 kg şi nu este plin de grăsime. Dacă provine de la animale tinere, este bogată în substanţe minerale, în special fosfor şi fier.
E recomandat ca înaintea sacrificării, cu o lună-două, porcului să i se dea să mănâce ghindă. Astfel, carnea lui devine bogată în Omega 3 şi acizi graşi nesaturaţi, iar pentru conţinutul de Omega 3, 6 şi 9, carnea acestui porc e recomandată şi cardiacilor.
Alaiul sărbătorilor de iarnă, care se întinde pe parcursul a trei săptămâni, începe oficial de pe 20 decembrie, cu Sărbătoarea Ignatului.
În religia creştin-ortodoxă, în această zi mai este prăznuit şi Sfântul Mucenic Ignatie Teoforu, urmaş al apostolilor, patriarh al Bisericii Antiohiei şi ucenic al Sfântului Evanghelist Ioan. Acesta a suferit multe chinuri pentru că nu s-a lăsat întors de la credinţa în Hristos şi a fost aruncat leilor, care l-au devorat, oasele lui fiind duse în Antiohia şi venerate ca moaşte. În tradiţia populară, ziua de 20 decembrie este cunoscută şi sub numele de „Ignatul porcilor”, când mulţi români, mai ales din mediul rural, conform unei vechi tradiţii, sacrifică porcul pentru masa de Crăciun şi celelalte sărbători care urmează până la Sfântul Ion. Sacrificarea porcului de Crăciun este o dovadă a modului în care o practică păgână a ajuns să se asocieze cu o sărbătoare creştină.
Ritualul sacrificării porcului în preajma sărbătorilor Crăciunului aminteşte de jertfele de animale practicate de popoarele vechi (egipteni, greci, romani) în perioadele de trecere de la un an sau anotimp la altul. Într-un moment cum este cel de la cumpăna dintre vechiul an şi cel nou se miza pe funcţia regeneratoare a sacrificiului. Prin acest sacrificiu, echivalent semantic al anului ce se încheie, o nouă viaţă se naşte, aceea a noului an. În credinţa vechilor daci, porcul era sacrificat ca simbol al divinităţii întunericului, care slăbea puterea Soarelui în cea mai scurtă zi a anului, la solstiţiul de iarnă. Pentru a veni în ajutorul Soarelui, oamenii sacrificau porci.
Se spune că în noaptea de Ignat porcii visează dacă vor fi sau nu tăiaţi sau visează cuţit, ceea ce constituie un semn că vor fi sacrificaţi. În unele zone, porcul se taie chiar în ajunul Crăciunului.
Aşa cum e tradiţia, porcului i se crestează în frunte semnul crucii, apoi este frecat cu mălai şi spălat cu agheasmă. Legendele spun că procedura îndepărtează relele şi aduce bunăstare în familie.