IGNAT 2020. Ce trebuie să faci pentru a fi sănătos tot anul. Mare păcat pentru cine nu ţine sărbătoarea

Pentru a veni în ajutorul Soarelui, oamenii sacrificau porci. După aceea, ziua începea să crească şi Crăciunul devenea o sărbătoare a luminii şi a vieţii, conform volumului ″Cartea de Crăciun″⁣, potrivit Agerpres.

IGNAT 2020, Tradiții și obiceiuri

În desfăşurarea sacrificării porcului se respectau anumite condiţii de timp şi spaţiu. Sacrificarea nu putea fi începută înainte de ivirea zorilor şi nici nu putea depăşi apusul soarelui. Trebuia să aibă loc pe lumină, întrucât numai lumina putea ţine la distanţă, prin puterea ei arzătoare, spiritele malefice care ar putea anula virtuţile sacrificiului. Pe de altă parte, locul ales pentru sacrificarea porcului era supus unui ritual de purificare, fiind tămâiat şi stropit cu apă sfinţită, pentru a îndepărta duhurile necurate.

Veste proastă înainte de Ignat. Sute de focare de pestă porcină africană în România

IGNAT 2020. Ritualul sacrificării porcului în preajma sărbătorilor Crăciunului aminteşte de jertfele de animale practicate de popoarele vechi (egipteni, greci, romani) în perioadele de trecere de la un an sau anotimp la altul. Într-un moment cum este pragul dintre anul vechi şi anul nou, prin acest sacrificiu, echivalent semantic al anului ce se stinge, o nouă viaţă se naşte, aceea a noului an.

IGNAT 2020. Folcloristul Petru Caraman considera că obiceiul tăierii porcului din ziua de Ignat îşi află rădăcinile în tradiţiile antichităţii romane. Lumea romană practica acest sacrificiu la Saturnalii, între 17 şi 30 decembrie, consacrându-l lui Saturn, la origine zeu al semănăturilor. Porcul era considerat drept o întruchipare a acestei divinităţi, a cărei moarte şi reînviere se consumă la cumpăna dintre anul vechi şi anul nou. Însă este vorba despre un “transfer” al obiceiului/tradiţiei – de la data la care se celebra iniţial anul nou în lumea romană (începutul primăverii, al semănatului, la sărbătorile ce precedau Calendele lui Janus, adică la Saturnalii), precizează cartea amintită.

Alte articole

Calendar ortodox 27 ianuarie 2025. Aducerea moaștelor Sfântului Ioan Gură de Aur. Rugăciunea care te ajută să depășești problemele

Calendar ortodox 26 ianuarie 2025. Sfinții vindecători Xenofont și Maria, împreună cu copiii lor, Arcadie şi Ioan, sunt sărbătoriți. Rugăciunea pentru pacea în familie

În prezent, momentul sacrificării porcului a devenit un prilej de reunire a familiei. De obicei, mai ales la sat, la acest eveniment participă toţi membrii familiei şi el este pregătit în cele mai mici amănunte. Cu o seară înainte, oamenii de la sat pregătesc mai multe cuţite bine ascuţite, o butelie de gaz sau paie – pentru pârlit, dar şi vasele în care vor pune carne, slănină şi şoric. Cei care se ocupă de sacrificarea animalului sunt bărbaţii.

După sacrificare, porcul este spălat, apoi este pârlit pe primele paie secerate în vară, puse deoparte, special pentru Ignat. În foc mai sunt aruncate ramuri de lemn câinesc şi de iasomie, ca să iasă şoricul aromat, mai scrie volumul ″Cartea de Crăciun″⁣.

IGNAT 2020. Rolul femeilor din gospodărie începe după tăierea porcului, pârlirea acestuia şi când bărbatul care a sacrificat porcul termină tranşarea lui. Femeile împart carnea pe categorii – pentru cârnaţi, caltaboşi, tobă, pentru friptura de la pomana porcului, iar picioarele se opresc pentru piftie. Fiecare bucată din porc este folosită – începând de la urechi şi coadă (folosite la piftie), de la carnea macră şi slănina pusă la afumat, până la intestinele bine curăţate, spălate şi opărite, folosite pentru a fi umplute cu carne tocată, usturoi şi condimente – care se transformă în cârnaţi – ori cu organe (ficat, splină, rinichi) – care se transformă în tobă, lebăr sau caltaboşi. Toate aceste preparate urmează să fie puse pe masă în ziua Naşterii Domnului.

După tranşarea şi sortarea cărnii, gospodina casei pregăteşte o masă – numită tradiţional “pomana porcului” – pentru toţi oamenii care au ajutat la tăierea animalului. Ea prăjeşte, într-un ceaun ori o cratiţă mare, carne tăiată din toate părţile porcului şi face o mămăligă mare, să ajungă pentru toţi mesenii. De obicei, masa cu “pomana porcului” se aşează în curte, unde oamenii mănâncă în picioare şi beau ţuică fiartă.

Deşi Ignatul cade întotdeauna în postul Crăciunului, obiceiurile şi tradiţiile românilor sunt foarte puternic înrădăcinate şi uneori sunt încălcate regulile stricte impuse de Biserică în ceea ce priveşte postul.

Gospodina casei pregăteşte, în zilele următoare Ignatului, produsele destinate sărbătorilor de Crăciun, Anul Nou şi Bobotează: cârnaţi, piftie, tobă, caltaboşi, carne friptă. O parte din carnea porcului se conservă pentru a fi consumată peste an. La sate era obiceiul de a prăji carnea şi cârnaţii şi a le păstra într-un vas, acoperite cu untură topită, la temperatura scăzută. În vremurile de acum, carnea şi cârnaţii se păstrează la congelator.

Există, în tradiţia românească, unele obiceiuri legate de Ignat. Astfel, în ajunul Ignatului se fierbe grâu, capul familiei îl tămâiază şi îl binecuvântează. Din acest grâu fiert mănâncă toţi membrii familiei, iar ce rămâne se dă dimineaţa la păsări.

Tradiţia spune că în ziua de Ignat nu este permisă nicio altă activitate – spălatul rufelor, spartul lemnelor, cusutul/tricotatul, măturatul casei ori al curţii.

O altă tradiţie este legată de faptul că după Ignat, se pregăteşte făina din care femeile urmează să prepare un fel de turte, numite ″cârpele Domnului Hristos″⁣ – întinse în foi foarte fine, subţiri, uscate şi apoi unse cu miere şi presărate cu nucă pisată ori măcinată – care se mănâncă în ajunul Crăciunului.

Credinte şi superstitii despre Ignatul Porcilor

• „Chiar dacă n-ai tăia un porc, taie cel puţin o pasăre-găină, raţă, gască; ori la vreme, de-ai inţepa creasta la o găină neagră ca să dea sangele, că asa e bine: să vezi sange în ziua de Ignat, că atunci vei fi ferit de boale” (Tudor Pamfile – Sărbătorile);

• Oamenii cred că porcii cunosc importanţa zilei de Ignat: „Porcul care nu a fost tăiat de Ignat, de aici încoace nu se mai îngraşă, nu mai pune carne pe el si nu mai mănancă, căci în ziua de Ignat şi-a visat cuţitul” (T. Pamfile)

• „Cand se aduce în casă porcul tăiat, mai întai se aduce căpăţana cu ratul înainte, ca să fie un noroc. Cu ocazia tăierii porcului se obişnuieşte să se dea de pomană o strachină de Făină si o mană de sare, ca să nu piară porcii de boală. Sangele, care curge de la porc (mai ales de la un porc negru) se strange in strachină, în care este pus mei. După ce se usucă sangele amestecat cu mei, se macină şi se păstrează, fiind bun de a afuma copiii de guturai, de spaimă şi de nălucă„; (T. Pamfile);

• In această zi, li se interzice femeilor să muncească deoarece acest zeu tutelar al porcilor s-ar putea răzbuna: „Să nu munceşti în ziua de Ignat, că-ţi rup porcii bulendrele de pe gard” (Artur Gorovei – Credinţi);

• „Cu sange de porc tăiatie bine să te minjeşti pe fată, ca să fii roşu la faţă şi sănătos peste an” (M. Olinescu – Mitologie românească);

•”Ignatul il ţin mai mult femeile insărcinate pentru ca să nască pruncii întregi la trup şi la minte” (I.Evseev);

• In Moldova şi în special în Bucovina, Ignatul are un corespondent feminin, care se numeşte „Inătoarea sau „Inătoaia”), care este „o femeie tare lacomă şi urată care mănancă lumea. Aceasta intră pe coş în casele în care femeile nu au terminat torsul pană în această zi sau încalcă interdicţia de a toarce în ziua de Ignat, consacrată tăierii porcului şi avand unele rămăsiţe ale sărbătorii focului solstiţiului de iarnă. Pedepsele aplicate de „Inătoare” sunt cele mai feroce: ea opăreşte torcătoarele nevrednice într-un hardău cu apă fierbinte şi apoi le mănancă. Ca să scape de agresiunea ei, femeile împricinate trebuie să se urce pe coşul casei, de unde strigă de trei ori: Cucurigu gagu! şi acest duh dispare din casă” (T. Pamfile – Duşmani şi prieteni);

• Se crede că patronul porcilor este stăpan pe viaţă şi pe moarte: „Se mai spune Ignatul isi are randuit să moară negreşit un om în ziua lui”.

https://www.youtube.com/watch?v=IFcyEUjdiUc