Acuzaţiile, între care şi sugestia că cel mai mare vânzător cu amănuntul de mobilier din lume a cooperat îndeaproape cu poliţia secretă est-germană STASI, sunt lansate în cadrul unui documentar realizat de postul naţional suedez de televiziune, care urmează să fie difuzat pentru prima dată miercuri seara. Postul SVT a anunţat luni că investigatorii săi au găsit probe în dosare STASI care indică o implicare directă a deţinuţilor politici din fosta Republică Democratică Germania (RDG) în procesul de fabricaţie, în anii ’70 şi ’80.
Ikea a anunţat că este „şocată” de acuzaţii. „Noi luăm această problemă foarte în serios”, a declarat purtătoarea de cuvânt Jeanette Skjelmose. Ea a anunţat că firma efectuează propriile investigaţii şi a subliniat că folosirea deţinuţilor politici în cadrul unei munci forţate este în mod clar „inacceptabilă”. Compania a precizat că examinează documente obţinute din arhivele STASI şi că a început să „intervieveze persoane care lucru pentru Ikea în perioada respectivă”.
„Până acum nu există indicii că noi am fi cerut deţinuţi care să fie folosiţi în cursul procesului de fabricaţie sau că am fi ştiut despre acest lucru”, a declarat Skjelmose. Însă, este cunoscut faptul că Ikea a fabricat unele dintre cele mai ieftine produse ale sale în foste ţări comuniste, începând din anii ’60, inclusiv în Polonia.
De asemenea, un documentar realizat de către postul public german de televiziune WDR a dezvăluit anul trecut că, numai în fosta Germanie de Est, au fost utilizate cel puţin 65 de ateliere pentru fabricarea unor produse Ikea. WDR anunţa că a identificat şi unele închisori est-germane în care deţinuţii, inclusiv cei politici, erau implicaţi în producerea mobilei. Postul a identificat inclusiv o fabrică est-germană, localizată lângă o închisoare de lângă oraşul Waldheim, unde era produsă sofaua populară “Klippan”.
Un fost gardian al acestei închisori a declarat pentru WDR că fabricarea mobilei făcea parte din munca în închisoare. Totodată, WDR cita documente STASI conform cărora fondatorul multimilionar al Ikea, Ingvar Kamprad, aprecia că o cooperare a firmei sale cu autorităţile comuniste era „complet în interesul societăţii”. După difuzarea documentarului WDR, Ikea sublinia că nu a găsit probe conform cărora deţinuţi politici est-germani să fi fost implicaţi la fabricarea mobilei sale. Compania insista totodată că a efectuat inspecţii frecvente în fabricile sale din Germania de Est.