Ilie Năstase, călcat în picioare după apariţia filmului Nasty. Într-un editorial pentru Scena 9, Victor Morozov explorează aspectele întunecate ale personalității lui Ilie Năstase, prezentate în film într-o lumină mai puțin favorabilă. Chiar dacă pelicula încearcă să scoată în evidență talentul și carisma legendară a lui Ilie Năstase, anumite momente incriminatorii, precum interacțiunea sa controversată cu tenismanul american Arthur Ashe, stârnesc critici. Momentul în care Ilie Năstase îi pune insistent mâna pe păr și îl strigă pe Arthur Ashe cu un termen discriminatoriu poate fi considerat tulburător, iar reacția suverană a acestuia din urmă aduce în prim-plan complexitatea relațiilor dintre sportivi.
„Filmul include imagini de arhivă dinaintea unui meci, pe la mijlocul anilor ’70, cu Arthur Ashe – tenisman american de culoare și probabil primul star al tenisului din epoca Open –, când Năstase îi pune insistent mâna pe păr (e coafat afro) și îl strigă Negroni, hăhăindu-se imbecil. Moment greu de privit, cu atât mai greu cu cât Ashe îi răspunde cosmopolit și suveran, alegând în aceeași zi să părăsească terenul în fața maimuțărelilor românului”, scrie Victor Morozov.
Victor Morozov argumentează că aceste scene nu diminuează impactul filmului, ci adaugă profunzime portretului protagonistului. Ele conturează imaginea unui „bad boy” autentic, dar și a unei personalități controversate. Întrebarea retorică a autorului, privind absența unor voci critice precum cea a Serenei Williams, subliniază lipsa unei abordări echilibrate în film, care se concentrează mai degrabă pe latura elogioasă a carierei lui Ilie Năstase:
„Prezența acestor scurte momente incriminatorii nu știrbește, ci contribuie la celebrarea protagonistului. Îi îngroașă șarmul de bad boy autentic (Yannick Noah), îi adâncește misterul de mare jucător în ciuda caracterului său de porc. A existat vreun plan de a o coopta, de pildă, pe Serena Williams în cercul lăudătorilor lui Nasty? Cu siguranță că ar fi avut altceva de spus. Ar fi adus – chiar și pe un palier neutru-cinematografic – o mică variațiune în această sarabandă de laude deșănțate, care face din film o odă unidimensională, cu structură repetitivă”.
Citeşte şi: Lovitură cruntă pentru Gigi Becali. Judecătorii au luat decizia, înfrângere uriaşă pentru patronul lui FCSB
„Nasty” ridică și alte semne de întrebare în ceea ce privește reprezentarea diversității de gen și masculinității problematice. Documentarul, în care vorbesc doar două femei izolate într-un context preponderent masculin, poate fi interpretat ca o manifestare a unei masculinități arhaice și controversate: „Genericul precizează că Nasty e regizat de Tudor Giurgiu, Cristian Pascariu și Tudor D. Popescu. Nici nu e de mirare că documentarul – în care vorbesc doar două femei (Billy Jean King și Virginia Ruzici, care îl simpatizează pe Năstase) izolate într-un puhoi de bărbați – aduce, de la un capăt la altul, a fantezie băloasă față de un tip de masculinitate problematic”.
Cu toate acestea, succesul filmului la Cannes confirmă interesul publicului pentru poveștile din spatele marilor personalități sportive. În ciuda controversei, „Nasty” continuă să atragă atenția și să ofere o nouă perspectivă asupra unei figuri emblematice a tenisului mondial.