„Aceasta este o rocă, iar dezintegrarea ei în faţa ochilor noştri este incredibilă”, a declarat David Jewitt, de la University of California din Los Angeles, care a condus investigaţia astronomică.
Asteroidul P/2013 R3 a fost observat mai întâi ca un obiect ciudat, neobişnuit, de către telescoapele Catalina şi Pan STARRS, pe 15 septembrie 2013. Pe 1 octombrie, observatorul W.M. Keck din vârful vulcanului Mauna Kea din Hawaii, a dezvăluit trei corpuri care se mişcau împreună într-un înveliş de praf de diametrul Pământului, transmite NASA.
„Telescopul Hubble ne-a arătat că erau, de fapt, 10 obiecte, fiecare având cozi de praf precum cometele. Cele mai mari patru roci au circa 365 de metri diametru”, a mai spus expertul.
Hubble a arătat fragmentele îndepărtându-se unele de celălalte. Asteroidul a început să se dezintegreze anul trecut, dar noi fragmente sunt observat în continuare, după cum dovedesc cele mai recente imagini.
Este puţin probabil ca asteroidul să se fi dezintegrat în urma coliziunii cu alt asteroid, întrucât dezintegrarea ar fi fost instantanee şi violentă, faţă de cea observată. Experţii spun că roca nu s-a fragmentat nici din cauza presiunii interioare, aşa că rămâne scenariul în care asteroidul se dezintegrează din cauza unui efect subtil al luminii solare, ce face ca rata rotaţiei asteroidului să crească gradual. În cele din urmă, bucăţile care alcătuiesc roca spaţială cedează forţei centrifuge şi se dezbină.
Acest lucru ar însemna ca asteroidul P/2013 R3 să aibă un interior fracturat, probabil în urma coliziunilor numeroase cu alţi asteroizi. Numeroşi asteroizi mici ar fi fost grav afectaţi astfel. P/2013 R3 este, probabil, produsul unei astfel de coliziuni, cândva în ultimul miliard de ani.
Aceasta este o nouă dovadă a faptului că lumina ar putea fi principala cauză a dezintegrării asteroizilor de mici dimensiuni din sistemul nostru solar.