Bătrânii din azilul din Voluntari erau disperați sp scape cu orice preț din ghearele nedreptăți. Oamenii au fost surprinși de camerele de supraveghere în timp ce se cățărau pe poarta azilului pentru a fugi. Ambulanțele veneau aici zi și noapte, dar și poliția le-a trecut pragul de mai multe ori, potrivit digi24.ro.
Chinuiți și înfometați de angajați, bătrânii din Voluntari încercau să scape cu orice chip. Imaginile îi surprind pe mulți dintre aceștia în timp ce se cățărau pe poarta azilulu. Cei care reușeau într-un final să fugă erau căutați de angajați, dar nu imediat, potrivit stenogramelor.
„Eu bănuiesc că atunci, după ce trecea efectul de la calmante, de la sedative, cred că aveau…nu știu, erau conștienți cât de cât și probabil că atunci încercau să facă lucrul ăsta. Nu puteau să fie…să stea să îi urmărească pe toți, o singură angajată, vă dați seama, la atâtea persoane…nu putea să îi urmărească pe toți și na, mă gândesc că în momentele alea, dacă ei nu gândeau și nu mai erau cum trebuie, cred că acționau și așa, să sară gardul”, spune o fostă angajată a căminului.
Pentru că zilele în azil erau din ce în ce mai chinuitoare, mulți au început să-și facă rău de unii singuri. Din această cauză, ambulanțele erau chemaet frecvent. În data de 14 mai, un echipaj SMURD apare parcat la poarta azilului din Voluntari, pentru unul dintre benediciari.
În altă zi, un echipaj de ambulanță a venit după ce o altă pacientă a recurs la un gest necugetat. Riscul ca pacienții să moară din cauza unui gest extrem era foarte mare, întrucât în cămin nu exista nicun medic. Bătrânii erau puși să muncească în curte, să sape și să care găleți sau roabe cu nisip.
Locuitorii din zonă spun că vârstnicii cerșeau mila trecătorilor. În ziua de 16 iunie, un bătrân lipit de poarta azilului încerca să atragă atenția trecătorilor, părând captiv într-o închisoare. Pentru că erau înfoemtați, le cereau oamenilor orice aveau prin buzunare, din disperare.
„Ne cereau și nouă mâncare în plus! Fructele erau tăiate în patru, deși trebuia să fie un măr pentru o singură persoană. Le aduceam de acasă și fructe, și biscuiți și le mai dădeam pe ascuns! Adică, dacă voiai să stai jos, pe scaun, n-aveai nicio șansă, că erau pe tine (n.r. ploșnițele), pur și simplu!
Controalele erau întotdeauna anunțate. Șefii erau sunați și și dânșii, la rândul lor, sunau pe cine era atunci, în ziua respectivă de serviciu. Nu, nu urcau! Nu urcau, adică nu aveau nicio treabă cu bătrânii! Mergeau la șeful, acolo, în birou și atât! Și toată treaba asta nu dura foarte mult, câteva minute, să zic”, mai spune o fostă angajată, potrivit sursei citate.