Impact MAJOR asupra copiilor din cauza pandemiei COVID. Specialist în training-uri de parenting atrage atenţia cu privire la modul în care comportamentul, dar şi sănătatea fizică şi mentală a copilului este afectată grav din cauza faptului că nu iese afară.
„Nevoia noastră principală este cea de conectare. Asta trebuie să ne iasă. Nu ştie nimeni ce se va întâmpla cu copiii după anul acesta de pandemie. Este un experiment, în această situaţie declarată de majoritatea ţărilor, această pandemie. În contextula cestui experiement, realităţile noastre sunt foarte diferite. Sunt oameni care trăiesc în comunităţi restrânse, având curte, grădină, animale, fraţi surori, adică familii numeroase, lucrurile nu s-au schimbat foarte mult. Copiii s-au jucat împreună, chiar pe stradă şi sunt alte situaţii, cum e Bucureştiul, unde copiii şi părinţii s-au închis în camere, de luni de zile.
Spun că s-au închis pentru că niciodată autortiăţile nu ne-au spus -nu ieşiţi din casă-, ci să evităm aglomeraţiile. Nu a zis nimeni că nu ai voie să îţi scoţi copilul în jurul blocului să se plimbe sau să vadă soarele. Nimeni nu a spus aşa ceva, a fost o alegere pentru mulţi să facă asta. Chiar şi puşcăriaşii au o oră de ieşit în curtea pentenciarelor. Copiii noştri nu sunt scoşi pe zi, o oră afară. Nici măcar în curte. Mă depăşeşte lucrul ăsta. Nu am văzut o preocupare a oamenilor în a ieşi afară să vadă cum e viaţa de fapt. Chiar dacă în aceste -capsule- viaţa s-a desfăşurat -normal-, atunci repecusiunile nu vor fi majore, altminteri, nu ştiu.
De când a început pandemia, mi-am asumat cu două trei familii, cu copii de aceeaşi vârstă, din clasa lui, cu care copiii să se poată întâlni dacă nu zilnic, suficient de frecvent, încât să satisfacă aceeaşi nevoie. Am avut familie cu copii care stăteau la curte, am făcut to ce am putut cât n-a fost lockdown ca totul să decurgă bine, am ieşit din oraş. Siguranţa fizică e singurul obiectiv pentru care lucrăm. Ce văd acum e că sunt copiii care nu mai vor afară, cu cât stau mai mult în faţa unui ecran, cu atât vor mai mult acolo, pe canapea, în pat, ceea ce înseamnă musculatură slăbită, lipsă de coordonare, sunt deja supraponderali, au o stare psihică foarte proastă.
Nimic din ceea ce înseamnă viaţă nu se poate construi pe resentimente, ci pe recunoştinţă. Nimic nu se poate duce înainte altfel.”,a spus Urania Cremene.