Henry Catchpole şi Dean Smith, redactor, respectiv fotograf la publicaţia auto Evo, au venit în România într-un Jaguar F-type V8S ca să vadă dacă şoseaua Transfăgărăşan este într-adevăr „cel mai bun drum pentru condus din lume”, iar mărturia lor a rezultat într-un material video de aproximativ 15 minute.
Primul gând? „Cei de la Top Gear au spus că este cel mai bun drum din lume, noi nu suntem siguri că ar fi măcar cel mai bun drum din România”, spune Henry Catchpole la începutul videoclipului.
Prima impresie nu a fost însă şi de durată. Redactorul publicaţiei povesteşte cum odată ce a ieşit din sat ca să intre pe şosea, a dat de un peisaj „minunat şi incredibil”, unde s-a trezit înconjurat de roci şi copaci din toate părţile, putând vedea la înălţime poduri mici şi fragile din cărămidă pe care se gândea că avea să le treacă peste ceva timp.
Din fericire, după cum povesteşte în continuare, a ajuns la „barajul imens” înaintea tuturor turiştilor, care de obicei „în 4 sau 5 minute după ce ajung scot camerele şi încep să facă fotografii”.
Totuşi, după ce a străbătut Transfăgărăşanul o zi întreagă, lui Henry i s-a părut că porţiunea de drum care duce spre munte „este una dintre cele mai frustrante bucăţi de drum pe care a fost vreodată”, şi asta din cauza traficului încărcat, a oamenilor care sunt peste tot şi conduc cu viteză. „Este un drum minunat pentru condus atunci când e gol”.
„Nu mă înţelegeţi greşit”, a precizat însă Henry. „Transfăgărăşanul e spectaculos. Felul în care îşi construieşte calea în munţi este o minune. Doar că prefer priveliştea şi senzaţia părţii mai sălbatice din sud, pe care am condus ca să ajungem aici. Mai cred şi că Transfăgărăşanul a devenit un fel de victimă a propriului succes. Se poate să fi fost aglomerat şi înainte, dar cu siguranţă de când Top Gear l-a proclamat şi promovat drept cel mai bun drum pentru condus din lume, a devenit blocat de oameni care mişună peste tot, nerăbdători să ajungă în vârf. Când am fost acolo, până şi ciobanii scriau pe Twitter despre cât de mare era aglomeraţia”.
Materialul video conţine şi impresiile redactorului britanic din satele româneşti, de unde i-au rămas în minte în primul rând câinii maidanezi care erau peste tot, britanicul glumind în legătură cu unul care a vrut să-l mănânce. „Dean (n.r. fotograful) era foarte entuziasmat de faptul că văzuse un bărbat cu o capră, bizon sau poate un bivol, nu suntem siguri – se plimbau pur şi simplu în mijlocul străzii. A fost bizar să revenim într-un loc care într-o oarecare măsură era lipsit de civilizaţie… deşi este o ţară din Uniunea Europeană, părea gata să se dărâme”.
A doua zi, după ce au petrecut noaptea în Sibiu, Henry şi Dean au revenit „pe drumurile cu hopuri din România” ca să se îndrepte către Transalpina pentru o comparaţie cu mult lăudatul Transfgărăşan. Între timp, redactorul publicaţiei a menţionat şi detaliile observate pe drum. A remarcat, de exemplu, cât de mult păreau românii să aprecieze Jaguarul în care se afla. „Chiar şi când conduceam cu viteză mare, toţi zâmbeau la mine şi făceau fotografii”.
Maşinile Dacia întâlnite pe drum, modele vechi, i s-au părut britanicului „copii chinezeşti ale Saab-urilor din anii ’80”.
Odată ajuns pe Transalpina, laudele redactorului au început să curgă. „Călătoria până aici a meritat. Aceasta este Transalpina şi e absolut uluitoare. Este drumul pe care Nicolae Ceauşescu a vrut să-l depăşească atunci când a construit Transfăgărăşanul (…) A devenit drumul aflat la cea mai mare înălţime din România, titlu furat de la Transfăgărăşan. Ai sentimentul minunat că te afli pe acoperişul lumii”.
„Îmi pare rău, dar acesta este cel mai bun drum de condus din România” a fost concluzia lui Henry Catchpole. „Transfăgărăşanul este absolut minunat, dar există ceva la Transalpina, poate sălbăticia, care o face şi mai mult să îţi taie răsuflarea. Este literalmente un drum care, odată văzut, nu poate fi uitat nicicând.”
Trei piloţi britanici de top şi-au testat supermaşinile pe şoselele noastre, realizând că parcările hotelurilor de lux din Mamaia rivalizează cu un salon auto de top şi că, în tunelurile de la Casa Poporului, se poate „juca” ceva interzis în Anglia
„Când spunem România, ne imaginăm căruţe pe străzi şi ţigani care aruncă în tine cu pietre, asta nu că ne-am gândi prea des la România”, spune Jeremy Clarkson, înainte ca echipa Top Gear să filmeze în ţara noastră. Având ca temă descoperirea celei mai bune maşini pentru un tur al Europei, Jeremy Clarkson, Richard Hammond şi James May au fost trimişi de producătorii emisiunii în România, chiar dacă ei se gândeau la Franţa, Italia sau Germania.
Cei trei şi-au ales trei maşini decapotabile cu sute de cai-putere sub capotă, toate mai scumpe de 140.000 de lire. Astfel, Clarkson a filmat într-un Aston Martin DBS Volante V12, Hammond – într-un Ferrari California V8 şi James – într-un Lamborghini Gallardo Spider V10.
Aventura englezilor începe pe litoral, la Mamaia, unde credeau că bolizii lor or să rupă gura târgului, însă au observat cu stupoare că se integrează pefect în „salonul auto” care cuprindea un Jaguar, trei Ferrari, un Porsche şi un Audi R8. „Credem că, dacă vii aici cu o maşină de 168.000 lire, e ca şi cum te-ai duce în Sudan îmbrăcat în mâncare”, spune Clarkson. Cei trei opresc în parcarea unui hotel de lux şi îşi dau seama că se integrează perfect în peisaj, aşa că toate planurile lor de a epata sunt năruite.
În timp ce privesc la bolizii înmatriculaţi în România aliniaţi în parcare şi străzile pline de „playboy ruşi”, trece pe lângă ei o Dacia Sandero la care se uită ca la… maşini străine. James spune că de doi ani se gândeşte la maşina aceasta, însă nu are timp să admire autoturismul pentru că echipa primeşte într-un plic provocarea producătorilor: să găsească un drum făcut pe vremea „dictatorului Ceauşescu”, considerat „cel mai bun drum din lume”, însă abia pot pronunţa numele de „Transfăgărăşan”.
Cel mai bun joc, în tunelurile din Casa Poporului
Cei trei părăsesc Litoralul şi ajung pe autostradă, unde se iau la întrecere, însă, după câţiva kilometri, constată că James şi Lamborghiniul său nu se văd. Acesta a rămas în urmă numărând vânzătorii ambulanţi de pe marginea Autostrăzii Soarelui, care îi arătau ciorchini imenşi cu struguri. În parcarea unei benzinării, unde se opriseră să alimenteze, piloţii britanici se înscriu la un concurs ad-hoc: cine ajunge primul la Casa Poporului e cel mai bun.
Dacă Hammond şi Clarkson găsesc ruta pe GPS, May constată că România nici măcar nu e trecută în baza de date a Lamborghini. Primii ajung în acelaşi timp, certându-se care a descoperit primul ruta, în timp ce James May primea o hartă desenată pe o bucată de hârtie de un tânăr român, care abia înţelegea englezeşte. În timp ce Ferrari şi Aston Martin îşi odihneau herghelia de sute de cai-putere în curtea Casei Poporului, May era pe la Arcul de Triumf, nedumerit cui să acorde prioritate.
„Dacă asta era ideea lui Ceauşescu despre ce înseamnă o casă, sunt curios care era ideea lui despre ce înseamnă un drum”, se întreabă Richard. După câteva ore, când ajunge şi James, cei trei intră în tunelurile din Casa Poporului spunând că „aşa ceva nu ai voie să faci în Marea Britanie”. După câteva ture, măsoară decibelii pe care îi produce fiecare dintre cele trei maşini şi constată că toate sunt la fel de zgomotoase. Se scutură de praf şi spun că „este cel mai bun joc pe care l-am jucat până acum”.