Aşa era în 1939. Ne-ar fi plăcut să vedem că după atâta timp, am evoluat. Dar n-a fost să fie aşa. Asfaltul se bate tot la lopată. Sau…la picior. Şi pentru că se asfaltează atât de bine, rezultatul este pe măsură. Iar când rămân fără asfalt, autorităţile sunt mai mult decât inventive. Orice astupă groapa …se califică. Rezultatul, plajă între liniile de tramvai.
Şi aşa, ajungem să avem degeaba zeci de mii de kilometri de drumuri. La ce folos când jumătate sunt doar pietruite, iar cealaltă jumătate arată aşa…