În mantaua Pământului se ascunde un OCEAN închis în roci

La adâncimi mari, în subteran, în mantaua terestră, se află foarte multă apă închisă în roci din familia olivinelor, suficient de multă apă pentru a forma încă un ocean planetar, conform unui nou studiu, informează LiveScience.com, citată de Agerpres.

Rezultatul acestui studiu îi va ajuta pe oamenii de ştiinţă să înţeleagă mai bine circuitul apei în natură, precum şi modul în care apa circulă, prin acţiunea plăcilor tectonice, între suprafaţa terestră şi rezervoarele din adâncuri, scrie Agerpres.

Mantaua terestră este stratul fierbinte de roci dintre crustă şi nucleul terestru. Oamenii de ştiinţă au bănuit de mai mult timp că aşa-numita zonă de tranziţie a mantalei, aflată între straturile superioare şi cele de mare adâncime ale mantalei (410 până la 660 kilometri adâncime), ar putea adăposti apă blocată în minerale rare. Dovezile directe ale existenţei acestui fabulos depozit de apă din mantaua terestră au lipsit însă, până acum.

Citeşte şi Urmele unei alte lumi, descoperite pe Lună

Alte articole

Care este cea mai bună apă pentru organism. Sfaturi oferite de celebrul neurochirurg Vlad Ciurea

Sursa de energie a viitorului. Cercetătorii germani au inventat generatorul electric ce funcţionează mai multe zile cu un consum de 2 litri de apă

Pentru a afla dacă această zonă de tranziţie din mantaua terestră este într-adevăr un uriaş rezervor de apă, oamenii de ştiinţă au desfăşurat o serie de experimente pe nişte minerale bogate în apă, denumite ringwoodite (variante polimorfe de înaltă presiune ale olivinei, denumite după geologul australian care le-a descoperit, Ted Ringwood). De asemenea, ei au analizat caracteristicile de propagare ale undelor seismice pe sub Statele Unite ale Americii şi au introdus datele obţinute în nişte programe de simulare computerizată. În urma acestor analize ei au descoperit că materia din mantaua terestră care se deplasează spre straturile inferioare ale mantalei se topeşte atunci când trece de graniţa dintre zona de tranziţie din manta şi zona inferioară a acesteia, învecinată cu nucleul.

Ringwooditele sunt nişte minerale foarte rare care se formează din olivină în condiţii de presiune şi la temperaturi uriaşe, aşa cum sunt cele existente în zona de tranziţie a mantalei terestre. Studiile de laborator al demonstrat că acest mineral poate conţine apă care însă nu există într-una din formele de agregare obişnuite – lichidă, gheaţă sau sub formă de vapori – ci este încastrată în structura moleculară a ringwooditelor sub formă de ioni de hidroxid.

Citeşte şi Cinci mituri despre topirea gheţurilor din Antarctica

În luna martie un alt grup de cercetători a descoperit un diamant neobişnuit din mantaua terestră, diamant în care se afla o ringwoodită care conţinea apă. Deşi această descoperire, în sine, părea să indice faptul că zona de tranziţie din mantaua terestră conţine foarte multă apă, nu s-a putut trage o concluzie definitivă fiind singurul specimen mineral provenit din mantaua terestră care a fost analizat (alte specimene de astfel de minerale au fost produse artificial, în laborator, sau descoperite în meteoriţi şi astfel ar putea să nu fie reprezentative pentru ringwooditele din manta), potrivit Agerpres.

Astfel, Brandon Schmandt şi colegul său, geofizicianul Steven Jacobsen de la Northwestern University din Illinois şi-au propus să afle dacă şi alte astfel de minerale din mantaua terestră conţin apă. Având în vedere faptul că structura mineralelor din mantaua inferioară nu poate reţine apă aşa cum o face structura ringwooditelor, Schmandt şi Jacobsen a ajuns la concluzia că aceste minerale s-ar topi atunci când ajung în mantaua inferioară. ‘Topirea este doar un mecanism prin care elimină apa din structura lor’, conform lui Schmandt. Mineralele topite în zona de graniţă dintre mantaua de tranziţie şi mantaua inferioară, curg apoi în sens invers, în sus, revenind la forma de minerale care pot conţine apă. Acest mecanism transformă zona de tranziţie din mantaua terestră într-un rezervor permanent de apă.

Citeşte şi Oceanul a dat în clocot, iar Pământul s-a cutremurat timp de 30 de minute. Savanţii trag semnalul de alarmă

Aceste noi descoperiri îi ajută pe oamenii de ştiinţă să înţeleagă mai bine circuitul apei pe Pământ. ‘Apa de suprafaţă din prezent provine din procesul de degazare a rocilor topite. Provine din mineralele originare care au alcătuit Pământul. Cât de multă apă există încă în mantaua terestră relativ la volumul oceanului planetar? Iată o nouă întrebare la care trebuie să căutăm răspunsul’, a adăugat Schmandt.