„Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi, în consecinţă, stabileşte că: în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 3 prima teză din Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice, republicată, cu referire la dispoziţiile art. 26 alin. (1) lit. a) şi d) din aceeaşi lege, există obligaţia de declarare prealabilă a adunărilor publice, atunci când adunările urmează să se desfăşoare în pieţe ori pe căile publice (drum public, parte carosabilă şi trotuar) sau în alte locuri prevăzute de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 60/1991, situate în imediata vecinătate a sediilor ori imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2018”, se arată în decizia ICCJ, consultată de News.ro.
Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti a sesizat în luna iulie Instanţa Supremă, cerând să se pronunţe cu privire la existenţa unei practici neunitare în instanţe referitor la modul în care ar trebui implementate unele prevederi din legea privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice. Sintagma care a creat probleme este: „(adunările publice, n.r.) care se desfăşoară în exteriorul sau în incinta sediilor sau a imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat”.
Majoritatea instanţelor arondate CAB spuneau că nu trebuie declarate adunările care se desfăşoară într-un loc public care se află în exteriorul sediilor persoanelor juridice de interes public sau privat.