Un judecător de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis miercuri retrimiterea la Parchetul General a dosarului Mineriadei din 1990, în vederea refacerii rechizitoriului.
Judecătorul de cameră preliminară a constatat nelegalitatea rechizitoriului întocmit de procurorii militari şi a dispus restituirea dosarului la Parchet.
Înalta Curte a anulat ordinele de punere sub acuzaţie a inculpaţilor şi toate probele din rechizitoriu.
Decizia nu este definitivă.
Dosarul Mineriadei fusese trimis în judecată în luna iunie 2017.
Fostul preşedinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman şi fostul lider al minerilor din Valea Jiului, Miron Cozma, au fost trimişi în judecată, alături de alte 11 persoane, în dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990. Aceştia sunt acuzaţi de infracţiuni contra umanităţii de procurorii Parchetului instanţei supreme în dosarul mineriadei din 1990.
În dosarul „Mineriada din 13 – 15 iunie 1990”, procurori militari i-au trimis în judecată pentru infracțiuni contra umanității, prev. de art. 439 alin. 1, lit a (4 acte materiale), art. 439 alin. 1 lit. g (1388 de acte materiale) și art. 439 alin. 1 lit. j (1250 de acte materiale) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 din Codul penal pe Ion Iliescu (la data săvârșirii faptelor, președinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională și președinte ales al României), Petre Roman (la data săvârșirii faptelor, prim-ministru al Guvernului interimar al României), Gelu Voican Voiculescu (la data săvârșirii faptelor, viceprim-ministru al guvernului interimar al României), Virgil Măgureanu (la data săvârșirii faptelor, director al Serviciului Român de Informații) şi pe generalul în rezervă Mugurel Cristian Florescu (la data săvârșirii faptelor, adjunct al procurorului general al României și șef al Direcției Procuraturilor Militare).
Din probatoriul administrat în cauză au rezultat, potrivit unui comunicat dat publicităţii de Ministerul Public, următoarele:
„În zilele de 11 și 12 iunie 1990, autorităţile statului au hotărât să declanșeze un atac violent împotriva manifestanților aflați în Piaţa Universităţii din Bucureşti, care militau în principal pentru adoptarea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara și își exprimau, în mod pașnic, opiniile politice în contradicție cu cele ale majorității care forma puterea politică la acel moment. În acest atac au fost implicate, în mod nelegal, forțe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale, Serviciului Român de Informații, precum și peste zece mii de mineri și alți muncitori din mai multe zone ale țării.
Atacul a fost pus în practică în dimineața zilei de 13 iunie 1990, având următoarele consecințe:
1. moartea prin împușcare a 4 persoane, fapte ce constituie tot atâtea acte materiale ale infracțiunii în forma prev. de art. 439, alin. 1, lit. a din C.p.;
2. vătămarea integrității fizice sau psihice a unui număr total de 1388 de persoane, fapte ce constituie tot atâtea acte materiale ale infracțiunii în forma prev. de art. 439, alin. 1, lit. g din C.p.;
3. privarea de dreptul fundamental la libertate, din motive de ordin politic, a unui număr total de 1250 de persoane, fapte ce constituie tot atâtea acte materiale ale infracțiunii în forma prev. de art. 439, alin. 1, lit. j din C.p..
În cadrul acestei acțiuni, peste două sute de persoane au fost ridicate şi transportate la o unitate militară a Ministerului de Interne din localitatea Măgurele, unde au fost reţinute până în după amiaza aceleiaşi zile, când au fost lăsate să plece, după o cercetare sumară.
Concomitent, s-a pătruns în forţă, fără drept, în sediul Institutului de Arhitectură și al Universității din București, fiind percheziţionate mai multe birouri, iar persoanele aflate în incintă au fost evacuate prin acte de violenţă”.