„Judecatorul de drepturi si libertati retine neindeplinirea conditiilor necesare inceperii urmaririi penale in personam si punerii in miscare a actiunii penale (lipsa de claritate a acuzatiilor, aspect ce echivaleaza cu inexistenta notificarii oficiale, existenta unui caz de stingere sau impiedicare a exercitarii actiunii penale, lipsa probelor), nemotivarea ordonantei prin care s-a dispus luarea masurii controlului judiciar, impunerea altor obligatii decat cele expres si limitativ prevazute de lege.
Toate aceste vicii se subsumeaza unor conditii de legalitate care, odata dovedite, fac inutila analiza elementelor ce tin de temeinicie”, se arata in motivarea deciziei pronuntate in 3 aprilie, consultata de Ziare.com.
Mai mult, arată motivarea instantei, „nu au fost probate conditiile de tipicitate obiectiva si/sau subiectiva ale infractiunii de abuz in serviciu:
In esenta, cele 5 acte de executare descrise, pentru care nu se invoca dispozitii legale incalcate, releva actiuni in reprezentarea institutiei pe care inculpata o conducea ori care tin de atributiile de ordonator de credite si nu sunt apte a produce niciun fel de prejudicii.
Infractiunea de abuz in serviciu este o infractiune de rezultat, cu toate acestea, nu se justifica de procuror vreun prejudiciu material real.
Contravaloarea transportului reprezentantilor institutiei la intalniri de lucru, ca cele enumerate de procuror in acuzatie, nu pot constitui prejudiciu in cadrul infractiunii de abuz in serviciu, atat timp cat reprezentarea institutiei in relatiile cu tertii este o atributie a conducatorului acesteia sau a persoanei delegate in acest sens, ori a participantului la intalniri, iar intalnirea a avut loc”.
Instanta constata ca procurorul nu a respectat nici dispozitiile art. 212 alin. 4 din Codul de Procedura Penala referitoare la obligatia motivarii ordonantei de luare a masurii preventive din mai multe motive:
1. „Se constata ca procurorul nu a indicat, in concret, motivele care justifica luarea masurii controlului judiciar. (…) Indicarea formala a conditiilor prevazute de Codul de Procedura Penala echivaleaza cu lipsa de motivare a ordonantei si evidentiaza inexistenta unei evaluari reale a conditiilor legale de luare a masurii, grefata pe lipsa necesitatii si proportionalitatii acesteia.
Este extrem de neclar cum a ajuns procurorul de caz la ideea posibilei sustrageri de la cercetare ori la posibile incercari de influentare a martorilor, neexistand niciun vag inceput de dovada in acest sens.
De asemenea, este imposibil de decelat cum a ajuns procurorul la ideea potentialului infractional ulterior, respectiv la necesitatea prevenirii savarsirii unei alte infractiuni.
2. Procurorul de caz nu a inteles sa justifice si sa motiveze alegerea (interdictiilor impuse in cadrul controlului judiciar – n.red), impunandu-le in mod arbitrar, fara vreo trimitere la o situatie concreta, iar pe de alta parte, a stabilit si impus o obligatie care nu se regaseste in cele enumerate de dispozitiile legale, obligatia de a nu intra in legatura cu mass-media, cu privire la faptele pentru care se efectueaza urmarirea penala in cauza, de a nu furniza date in legatura cu ancheta si de a pastra confidentialitatea urmaririi penale.
Obligatia impusa in sarcina inculpatei este nelegala, procurorul adaugand la lege si impunand o obligatie care nu se regaseste in cele enumerate expres si limitativ de lege ori care excede celor atestate de jurisprudenta anterioara”.
Ca urmare, „judecatorul de drepturi si libertati de la Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca masura controlului judiciar luata fata de inculpata Kovesi Laura Codruta este nelegala, drept pentru care, in temeiul art. 213 alin.6 Cod Procedura Penala, va admite plangerea si va revoca masura preventiva dispusa prin ordonanta data de 28.03.2019, emisa in dosarul nr.1172/P/2018 al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia pentru investigarea infractiunilor din justitie”.