Magistraţii instanţei supreme precizează că justiţia este înfăptuită de judecători, singurii care pot decide într-un proces.
„Potrivit art. 126 alin. 1 din Constituţia României, justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.
Prin urmare, respectarea Constituţiei şi a principiului separaţiei puterilor în stat impune ca justiţia să se realizeze numai în sala de judecată şi numai în baza dispoziţiilor constituţionale ale legii.
Derularea procedurilor judiciare într-un stat de drept presupune faptul că judecătorii sunt singurii în măsură să se pronunţe asupra temeiniciei unei acuzaţii, în baza probelor aflate la dosar, dar şi faptul că orice analiză asupra celor statuate în primă instanţă nu poate fi realizată decât prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege”, se arată într-un comunicat ÎCCJ.
Potrivit separaţiei puterilor în stat, nici executivul, nici legislativul nu au dreptul să intervină în acest proces.
„De aceea, membrii executivului sau legislativului nu au căderea să aprecieze în ce măsură o hotărâre judecătorească va fi menţinută sau nu în căile de atac şi nici nu au competenţa legală de a constata că aplicarea legii este sub influenţa arbitrariului, toate aceste competenţe aparţinând instanţelor de control judiciar sau Inspecţiei Judiciare, atunci când există indicii că s-ar fi săvârşit o abatere disciplinară.
Înalta Curte a apreciat întotdeauna libertatea de exprimare dar reaminteşte că, potrivit jurisprudenţei CEDO, libertatea de exprimare nu are caracter absolut nici măcar atunci când este vorba de justiţie.
De aceea, a susţine că Înalta Curte a încălcat deciziile Curţii Constituţionale înainte de a cunoaşte conţinutul şi raţionamentul logico-juridic al hotărârii nu poate sluji în nici un fel la corecta informare a publicului şi este de natură a arunca îndoiala şi neîncrederea asupra actului de justiţie.
Apreciem îndemnul la cumpătare, dar ne îndoim de sinceritatea unui astfel de demers atunci când el este dublat de afirmaţii potrivit cărora este evident că hotărârile au fost politizate sau reprezintă un răspuns vindicativ la presiunea străzii.
Cumpătarea, atunci când este vorba de hotărâri judecătoreşti, presupune cunoaşterea aprofundată a procedurilor judiciare, dar, mai ales, a motivării hotărârii judecătoreşti în discuţie”, se mai arată în comunicatul ÎCCJ.
„Decizia instanţei de judecată în cazul preşedintelui PSD ne arată că modul în care în România se aplică legea este încă sub influenţa arbitrariului. Liviu Dragnea a fost condamnat pentru o faptă prevăzută de un articol pentru care există deja o decizie a CCR că trebuie modificat pentru a fi în acord cu regulile Constituţiei. Într-un stat democratic, incertitudinile nu au ce căuta în înfăptuirea actului de justiţie, iar atât timp cât există decizii ale CCR pe care unii judecători le acceptă, alţii nu, nu ne putem gândi decât că această hotărâre de condamnare nu se va menţine şi după recursul din apel”, a fost poziţia premierului Viorica Dăncilă după condamnarea lui Liviu Dragnea în dosarul angajărilor fictive la Protecţia Copilului Teleorman.
„Am fost şi voi fi alături de preşedintele partidului, Liviu Dragnea, şi sunt convinsă că, până la final, îşi va demonstra nevinovăţia. Nu este o decizie definitivă! Este evident că această sentinţă este una politizată. Este răspunsul vindicativ nu numai la presiunea străzii, ci şi la încercarea autorităţilor legislative şi executive de a reforma statul de drept, acela real!”, a comentat ministrul de Interne Carmen Dan condamnarea lui Liviu Dragnea.
„Am auzit că doi judecători au făcut majoritate spre condamnare, că unul a făcut opinie separată, că nu au luat în considerare Curtea Constituțională a României, pentru o decizie la care am participat și eu când eram judecător acolo. O frază de principiu: vreau să vă spun cu deplină convingere și cu știință faptul că o decizie a CCR nu poate să fie neglijată, nu poate să nu fie luată în considerare, chiar dacă legiuitorul nu pune de acord textul cu decizia Curții”, a declarat Tudorel Toader, ministrul Justiţiei, sentinţa ÎCCJ.