ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI 2016: De ce nu se mănâncă usturoi de ZIUA CRUCII

ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI 2016: Ziua Crucii este una dintre cele mai vechi sărbători creştine, închinată Crucii Domnului nostru Iisus Hristos. În calendarul ortodox praznicul se sărbătoreşte pe 14 septembrie şi este una din cele două zile de post strict (ajun) de peste an, alături de Tăierea Capului Sfîntului Ioan Botezătorul (29 august). Biserica a rînduit sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci a Domnului Iisus Hristos la 14 septembrie, în amintirea zilei cînd a fost redescoperită, pe Golgota, de către Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, Crucea pe care a fost răstingnit Iisus. Aceştia au găsit nişte cruci şi, neştiind care este Crucea Domnului, au atins, la îndemnul îngerului, crucile de trupul unei femei moarte. Atunci cînd a fost atinsă cu Sfînta Cruce, femeia a înviat. Crucea a fost înălţată pentru a fi văzută de mulţime şi, de atunci, acest praznic a fost trecut între sărbători.

Simbolul credinţei creştine

Crucea este simbolul credinţei creştine. Pe 14 septembrie, ortodocşii postesc la praznicul împărătesc al înălţării Sfintei Cruci pe care s-a jertfit Iisus Hristos. Sfinţii Părinţi ne îndeamnă să se închinăm cu semnul crucii, cinstindu-l astfel pe Mîntuitor, aducînd în sufletele noastre dragostea pentru cel care a trecut din viaţă spre moarte pe cruce, pentru izbăvirea păcatelor noastre. Pe 14 septembrie cinstim două evenimente: aflarea crucii pe care a fost răstignit Iisus şi înălţarea ei solemnă de către episcopul Macarie de Ierusalim, în anul 335, şi readucerea lemnului crucii de la perşi, în anul 629, pe timpul împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o în Biserica Sfîntului Mormînt din Ierusalim, în anul 630. Crucea rămîne semnul cel mai de seamă al creştinismului, iar cinstirea ei s-a răspîndit mai ales din secolul IV, încă din timpul vieţii Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. Astăzi în biserici se ţin slujbe speciale, trebuie să ne rugăm şi să ţinem post, scrie Monitorul Express.

ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI 2016: Vedenia împăratului Constantin

Alte articole

Când pică solstițiul de iarnă în 2024. Care sunt tradițiile din cea mai lungă noapte din an

Lăsata Secului înainte de Postul Crăciunului 2024. Tradiții și obiceiuri respectate de credincioși în această zi de sărbătoare

În Scrierile Sfinte se povesteşte cum Constantin cel Mare, întîiul împărat al creştinilor, era la Roma, unde se războia cu Maxenţiu. Inamicul era numeros şi împăratul se temea de înfrîngere. Atunci, i s-a arătat în amiaza zilei semnul Crucii cu stele pe cer şi litere romane care formau un mesaj: „In hoc signo vinces” („Întru aceasta vei birui”). Iisus i-a apărut în vis, cerîndu-i să însemne cu crucea toate steagurile şi scuturile ostaşilor săi. Tulburat, Constantin cel Mare a însemnat cu crucea uniformele soldaţilor şi a poruncit să se facă o cruce de aur, întocmai ca cea care i se arătase, care a fost purtată în faţa oştenilor. Armata lui a biruit vrăjmaşii. Văzînd puterea Sfintei Cruci, împăratul, care ulterior s-a creştinat, a trimis-o pe mama sa să afle la Ierusalim Crucea pe care a fost răstignit Domnul.

ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI 2016: Minunea Sfintei Cruci

Sfînta Elena a găsit la Golgota trei cruci, cu tot cu piroane, a Mîntuitorului şi ale celor doi tîlhari răstigniţi de-a dreapta şi de-a stînga lui Iisus. Sfînta Elena nu ştia care e Crucea Sfîntă, dar a aflat-o printr-o minune. O văduvă al cărei sicriu a fost atins cu Sfînta Cruce s-a sculat din moarte. Cutremurată, împărăteasa a îngenuncheat şi a sărutat sfîntul lemn. Fericitul Macarie, Patriarhul locului, a înălţat crucea deasupra amvonului, ca să poată fi văzută de mulţimea de credincioşi care se îmbulzeau, spunînd: „Doamne, miluieşte-ne cu puterea Crucii Tale”. De atunci, aceasta a fost ziua Înălţării Sfintei Cruci, numită şi Făcătoare de Viaţă. În amintirea momentului din anul 335, an de an, în fiecare biserică este aşezată Sfînta Cruce în mijlocul sfîntului lăcaş, iar creştinii o împodobesc cu flori şi se închină. Este o zi de post, o zi în care sîntem chemaţi să medităm la Jertfa Mîntuitorului, la suferinţele îndurate pentru noi, oamenii. Slujbele şi cîntările bisericeşti subliniază tocmai importanţa Crucii în viaţa creştinilor: „Mîntuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvîntează moştenirea Ta. Biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celor potrivnici dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău” (Troparul Înălţării Sfintei Cruci).

ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI 2016: Simbolul mîntuirii

„Prin cruce s-a omorît moartea, s-a dezlegat păcatul strămoşesc, ni s-a dăruit Învierea şi am redevenit fiii şi moştenitorii lui Dumnezeu” (Rom. 6,3; Gal. 3,27). Tot prin semnul crucii va fi vestită a doua venire a Domnului pe Pămînt, cînd se va arăta pe cer mai luminoasă ca un fulger şi se va însemna pe frunţile tuturor drept credincioşilor. De aceea, la toate ocaziile, însemnîndu-se cu Sfînta Cruce, oamenii arată că sînt creştini şi îşi mărturisesc credinţa în Sfînta Treime şi nădejdea că au dobîndit mîntuirea.

ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI 2016: „Era grea ca plumbul”

Zbuciumata istorie a lemnului crucii pe care a fost răstignit Iisus începe de dinainte de crucificare. „Atunci Lachedem se duse la ruda sa cu un fierar, tăiară masa, îi făcură găuri cu fierul roşu şi înjghebară Crucea Domnului Hristos. Crucea era grea ca plumbul şi de trei ori Domnul Hristos a căzut sub greutatea ei, urcînd Golgota, unde a fost răstignit şi pe care şi-a dat duhul”. Masa fusese făcută din arborele crescut din gura lui Adam. Se mai spune că Sfînta Cruce a fost înfiptă chiar pe locul unde fusese înmormîntat Adam. După moartea şi învierea Domnului, ucenicii Lui au îngropat lemnul crucii, stropit de dumnezeiescul sînge, la poalele Golgotei.

Împărţirea Crucii

Se presupune că Sfînta Cruce a fost trimisă la Constantinopol, atunci cînd pericolul musulman a crescut şi că a stat acolo pînă în preajma căderii Constantinopolului. Unii istorici cred că atunci crucea a fost desfăcută în bucăţi mai mici şi trimisă diferitelor patriarhii spre salvarea ei. Unele surse spun că părţi din lemnul sfînt s-au pierdut definitiv în 1187, cînd episcopul Bethleemului a dus-o în bătălia de la Hattin, din sfînta relicvă rămînînd doar bucăţile trimise de Sf. Elena la Constantinopol şi la Roma. Astăzi, fragmente din lemnul sfînt se află la Biserica Sfîntului Mormînt din Ierusalim, la Roma, Constantinopol, Veria şi Muntele Athos. Cea mai mare bucată este la Mănăstirea Xiropotamou, din Sf. Munte Athos. Dar chiar dacă astăzi avem doar fragmente ale Sfintei Cruci, simbolul crucii este neştirbit. Făcîndu-ne cruce, evocăm patima mîntuitoare pentru lume a lui Iisus.

Cum ne facem cruce?

Însemnarea feţei cu semnul crucii trebuie făcută cu respect şi cuviinţă. Semnul crucii se face astfel: se împreunează primele trei degete de la mîna dreaptă, simbolizînd Sfînta Treime, iar cele două degete mici le lipim strîns de podul palmei, simbolizînd pe Adam şi Eva. Ducem mîna la frunte şi zicem: „În numele Tatălui”, „şi al Fiului” – la pîntece, „şi al Sfîntului Duh” – la cei doi umeri. Lăsînd mîna în jos, spunem: „Amin!”. Sfinţii Părinţi spun că fruntea închipuie cerul, pieptul – pămîntul, iar umerii – locul şi semnul puterii.

• Simbolistica zilei

Ziua Crucii nu este importantă doar ca punct de hotar, ea se bucură şi de alte semnificaţii. În tradiţia creştină, crucea este cea mai de temut armă, atît a lui Iisus Hristos, cît şi a tuturor oamenilor. Ea a fost cea care a sfinţit pămîntul şi toate lucrurile de pe el. Crucea ferestrei, sau cerceveaua, sfinţeşte acest microcosmos care este casa, îndepărtînd pericolele. Semnul crucii îi apără pe oameni de nenorociri şi primejdii şi îndepărtează teama. Tradiţia mai spune că este suficient să-ţi aduci aminte în ce zi a săptămînii a picat în acel an Ziua Crucii, că pe dată capeţi putere şi-ţi învingi teama.

• Ofrande de Moşii de toamnă

Se dau de pomană, de sufletul celor morţi, vase de lut. De obicei se oferă copiilor şi se umplu cu apă proaspătă de izvor, cu lapte sau cu miere. Deasupra se aşază un colac sau un covrig. Pomana este primită doar alături de o lumînare şi un cuvînt bun. De Moşi se organizează în sate tîrguri de toamnă, în care se vînd diferite vase de lut.

• Credinţe populare

Tradiţia populară consideră că, în această zi, toate gîngăniile şi şerpii intră în pămînt unde iernează pînă la Alexii (17 martie). Printre şerpii care se ascund în aluniş, unul are în guşă o piatră preţioasă, tămăduitoare de multe boli. După Ziua Crucii nimănui nu-i mai e îngăduit să ucidă şerpi. Ziua Crucii e ziua şarpelui, nu se taie lemne, ca să nu vină şerpii la case. Este ziua care marchează schimbarea anotimpurilor. Este şi ultima zi în care se culeg buruieni de leac. Acum începe culesul viilor, se ţin slujbe speciale de binecuvîntare a rodului şi a butoaielor pentru vin. La cules, se lasă păsărilor ultimul buştean al viei considerat „strugurele lui Dumnezeu”. Cînd pe om îl apucă o spaimă, îi trece dacă îşi aduce aminte în ce zi a săptămînii a fost în anul acela Ziua Crucii. Fragii găsiţi după ce trece Ziua Crucii nu trebuie mîncaţi, fiind socotiţi ai morţilor. Perele culese de Ziua Crucii sînt bune de bubă rea. Dacă mai tună după Ziua Crucii, toamna va fi lungă. Cine lucrează de Ziua Crucii se va îmbolnăvi de boală grea. Azi nu se mănîncă nimic din ce are forma cruci, cum ar fi usturoi, nuci, prune sau peşte. Nu se lucrează pe cîmp sau în casă, pentru a nu atrage primejdiile. În schimb, cei care ţin post negru, însoţit de rugăciune din suflet, se vindecă de multe boli grele.

Înălţarea Sfintei Cruci: se ţine post

Credincioşii nu au voie să lucreze pe 14 septembrie pe câmp sau prin casă şi li se impune şi o restricţie culinară. În această zi nu se mănâncă usturoi, nuci, prune sau pepeni, alimente al căror miez se aseamănă cu crucea.

Ziua Crucii este considerată în popor vestitoarea toamnei şi e cea mai indicată zi în zonele viticole pentru a începere culesul viilor. Nu trebuie culeşi însă şi strugurii din utlima tufă de vie, aceştia fiind consideraţi „Strugurii lui Dumnezeu”, o ofrandă.