În Pleistocen, care corespunde cu sfârșitul ultimei ere glaciare, stratul de gheață din Cordillera, similar calotei glaciare a Groenlandei din punct de vedere al masei, acoperea zone întinse din America de Nord.
Potrivit studiului, topirea stratului de gheață din Cordillera a cauzat o creștere a nivelului mării cu circa șase metri, dar și schimbări semnificative în ceea ce privește temperatura și circulația generală oceanică. Din cauza faptului că apa rece este mai densă decât cea caldă, apa conținută de straturile de gheață se scufundă după ce se topește provocând o întrerupere a ”benzii transportoare” a circulației oceanice și o schimbare a climei.
Studii anterioare au identificat dovezi ale prezenței stratului de gheață în vestul Canadei datând din urmă cu 12.500 de ani, însă noi date demonstrează că zone întinse din regiune au fost lipsite de gheață cu doar 1.500 de ani înainte, ceea ce dezvăluie faptul că straturile de gheață pot avansa și se pot retrage într-o perioadă relativ scurtă de timp.
Pe baza dovezilor geologice și a modelelor privind straturile de gheață, oamenii de știință au realizat un calendar al avansării și retragerii stratului de gheață din Cordillera. În cadrul Laboratorului PRIME al Universității Purdue, o unitate de cercetare dedicată spectrometriei de masă cu accelerator, ei au cartografiat și datat morene din vestul Canadei utilizând beriliu-10, un izotop rar de beriliu care este deseori utilizat ca indicator al intensității solare.
„Avem un grup de măsurători cu beriliu-10, datând acum 14.000 de ani, și un alt grup de acum 11.500 de ani, iar diferența între ele este semnificativă din punct de vedere statistic„, a declarat în cadrul unui comunicat de presă Marc Caffee, profesor de fizică la Colegiul de Științe Purdue și totodată director al Laboratorului PRIME. „Singurul mod în care acest lucru se putea întâmpla era dacă stratul de gheață din zona aceea dispăruse complet și apoi avansase„.
Citeşte şi Calota glaciară se topeşte în ritm accelerat. Ultimele studii sunt îngrijorătoare
Prin reconstruirea cu precizie a cronologiei evenimentelor climatice din trecut, cercetătorii pot stabili cauza și efectul.
Crearea unui calendar al retragerii glaciare oferă de asemenea informații cu privire la modul în care primii oameni au ajuns în America de Nord.
”Această lucrare ar trebui să stimuleze realizarea altor studii”, a declarat Caffee. ”Straturile de gheață continentale nu dispar într-un mod simplu, monolitic, ci este un proces extrem de complicat. Cu cât cunoaștem mai multe despre retragerea stratului de gheață din Cordillera, cu atât vom putea prezice mai bine ce va urma pentru calota glaciară din Groenlanda”, a adăugat el.