Încasările mici la buget provoacă tensiuni la Palatul Victoria. „Aşa-zisa creştere economică este doar la suprafaţă” Analiză ZF

Problema este că, în disperare de cauză, Fiscul îi pune în dificultate şi pe alţii. Adrian Benţa: „Încasările trebuia să scadă, pentru că a scăzut nivelul taxelor. Au fost eliminate 100 de taxe, taxa de primă înmatriculare, au fost extinse facilităţile la impozitul pe profit. ANAF se duce şi face praf prin firmele bun-platnice, le impune debite suplimentare, dar acestea le contestă şi câştigă”.

Doi sunt stâlpii financiari ai statului: colectările ANAF, de care răspunde şeful Fiscului, Bogdan Stan, şi împrumuturile care asigură finanţarea pentru ceea ce se chel­tuieşte peste încasări, de care este respon­sabilă Trezoreria Statului, peste care domneşte Ştefan Nanu.

În condiţiile în care dobânzile sunt la minime istorice, Trezoreria nu ar avea probleme să scoată bani din pieţe pentru finanţarea deficitului bugetar, dar nu poate lua mai mult de 24 mld. lei în 2017, dacă Finanţele chiar au de gând să păstreze deficitul în limita a 3% din PIB, aşa cum au promis şi aşa cum este construit bugetul.

Or, ca să nu depăşească deficitul bugetar, statul are nevoie de bani măcar la nivelul preconizat de venituri stabilit la începutul anului.

Alte articole

Studiu: Deficitul bugetar, măsurile fiscale și evoluția cursului valutar sunt principalele îngrijorări ale managerilor de companii din România

Comisia Europeană a micșorat estimarea de creștere economică a României în 2024, dar anticipează scăderea inflației în 2025 și 2026

Aici este buba şi de aici pleacă supărarea prim-ministrului Mihai Tudose sau a şefului PSD Liviu Dragnea.

Într-un fel, nemulţumirea acestora din urmă este justificată. PIB-ul a crescut în T1 cu 5,7%, record în UE. Consumul, care reprezintă motorul acestei creşteri, nu dă semne de oboseală – plus 7,9% în primele cinci luni din an. Dar încasările din TVA au scăzut cu 5% în aceeaşi perioadă. Vânzările de carburanţi au crescut cu 13%, dar încasările din acciză au scăzut cu 9,4%. Aşadar, creşterile nu se regăsesc în încasările bugetare, iar premierul susţine supărat: nu mai vreau explicaţii, vreau soluţii!

Încasările la bugetul general conso­lidat au crescut cu 7,9% la cinci luni, dar bugetul pe 2017 este croit pe o creştere de venituri de 14%.

Cheltuielile suplimen­tare angajate pro­mise la început de an – cu majorări de pensii, de salarii, cu reduceri de taxe şi extinderi de nişe fiscale – înseamnă în 2017 un nou gol bugetar de aproape 18 miliarde de lei (2,2% din PIB, la un PIB estimat de 815 mld. lei), potrivit calculelor făcute de Consiliul Fiscal. Ca să nu faultezi grav programul de guvernare/programul social, găseşti aceşti bani din taxe. În ultima vreme Stan a cam dat din colţ în colţ. Săptămâna trecută, după o nouă întâlnire cu premierul pe marginea încasărilor bugetare, el a detaliat cifrele încasărilor fiscale pe primul semestru: acestea au fost de 101 mld. lei, cu 4% peste cele din S1 2016, dar cu 4 miliarde de lei mai puţin decât a fost stabilit „în plan“. La cinci luni, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, de la TVA s-au pierdut 1,1 mld. lei, de la accize un miliard de lei şi alt 1,1 mld. lei pe primele şase luni de la impozitul pe profit, în urma extinderii nişelor fiscale care au lăsat microîntre­prinderilor posi­bilitatea de a plăti fie impozitul pe profit, fie impozitul pe cifra de afaceri. În urma schimbării Codului fiscal, 7.500 de societăţi au trecut de la impozitul pe profit la cel pe cifra de afaceri, cu un cost pentru buget de 1,1 mld. lei, dacă e să-l credem pe şeful Fiscului.

Dincolo de aceste socoteli, problema mare rămâne la încasările din TVA. Pentru că este adevărat că taxa a scăzut cu un procent, de la 20% la 19%, de la 1 ia­nuarie (potrivit veniturilor din 2016, un punct de TVA este egal cu 2,58 mld. lei), dar creşterea de consum ar fi trebuit să compenseze cu mult această scădere, iar pe TVA ar fi trebuit să se înregistreze creşteri, nu diminuări.

Alex Milcev, partener E&Y, are o explicaţie pentru sincopele înregistrate în colectarea TVA, dincolo de „tradiţionala“ evaziune sau de scăderea încasărilor ca urmare a reducerii taxei.

Prezent săptămâna trecută la ZF Live, Milcev a explicat că, din 100 de lei declaraţi Fiscului de contribuabilii români, se colectează lunar între 75 şi 78 de lei. Care sunt impozitele declarate? TVA-ul, accizele, impozitul pe profit, contribuţiile sociale. Sunt firme care funcţionează, declară impozite, dar în mod cronic ANAF-ul nu recuperează toţi banii.

Cum este posibil aşa ceva? „Firmele care nu au bani folosesc ANAF ca sursă de finanţare. Firmele declară impozit pe venit, TVA sau CAS de plată dar nu plătesc imediat, ci după 3-4 luni. Penalităţile sunt 12% pe an, deci într-un fel le convine”, spune Radu Georgescu, managing partner CFO Network.

O companie cu cifră de afaceri de peste 100.000 de euro declară TVA de plată în fiecare lună, pe 25 ale lunii următoare. Astfel, spre exemplu pe 25 iulie va declara TVA de plată pe luna iunie. Declaraţia trimisă către ANAF nu înseamnă automat şi virarea către bugetului statului a sumei respective. Dacă firma are de plată de exemplu 1.000 de lei şi plăteşte doar 900 de lei, atunci cei 100 de lei diferenţă reprezintă o îmbunătăţirea a cash-flow-ului imediat.

„Întârzierea la plată către ANAF este de multe ori o gură de oxigen pentru firme. De unde se poate finanţa o firmă? De la furnizori, care îi permit să plătească după un număr de zile, de la bănci, care îi cer însă garanţii şi de la ANAF. Cel mai simplu este să te finanţezi de la ANAF, pentru că există un timp în care circulă hârtiile şi ajungi să ai banii popriţi”, a explicat Georgescu.

El mai afirmă că mediul de business a devenit tot mai încordat în condiţiile în care firmele mici sunt presate să aibă marje cât mai mici şi au termene de plată tot mai strânse, cu toate că, din punct de vedere macroeconomic, economia are cea mai mare creştere din UE.

„A crescut presiunea pe cash-flow. Multinaţionalele cer în fiecare an costuri mai reduse şI termene de plată mai strânse, pentru că trebuie permanent să raporteze rezultate mai bune la head-quarter. Aceasta înseamnă o creştere a presiunii pe firmele mici”, a explicat Georgescu situaţia din mediul de business local.