Problema este că nimeni nu recunoaşte că melodia a fost preluată din tradiţia românească (colindul „La Viflaim, colo-n jos”), fără nici o modificare în linia melodică, ba chiar „compozitorul” indian susţine că este în stilul lor autentic.
Dacă în urmă cu câteva decenii, o tânără indiancă (Amita Bose), care şi-a luat doctoratul în România cu teza „Eminescu şi India”, constata că în nicio limbă nu a răsunat mai frumos Imnul Creaţiei (din Rig Veda) ca în limba lui Eminescu, acum putem constata şi noi că la nici un popor n-ar fi răsunat atât de frumos melodia colindului nostru, redată atât de fidel de indieni.