Vă propunem să nu vă mai „drogaţi„ cu toate clişeele specifice acestei zile şi să vă uitaţi la câteva fotografii de epocă din marea arhivă a Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului. Toată lumea vorbeşte despre ultimul 23 august, cel din 1989. Dar cine se mai gândeşte la primul 23 august, cel din 1945? În fotografii îi veţi vedea pe liderii comunişti ai vremii-Gheorghe Gheorghiu Dej, Ştefan Voitec, L.Rădăceanu, Ştefan Nicolau şi alte persoane, primind defilarea trupelor din Piaţa Palatului cu prilejul zilei de 23 august 1945. Mai apar Mihai Ralea, Lucreţiu Pătrăşcanu, Teohari Georgescu. Urmăriţi şi câteva cadre istorice: intrarea ruşilor în Capitală, Armatei Roşii în Bucureşti, în 30 august 1944.
Din 1948, 23 august devine ziua naţională a României, asta după abdicarea Regelui Mihai. În 1945, data respectivă era încă „nefurată„ de comunişti, iar marele monopol asupra evenimentului va începe începe un an mai târziu.
Pentru mulţi, atmosfera din aceste poze va fi surpinzătoare. Jobenuri, frac, redingotă, adică acele simboluri ale aristocraţiei, a unei lumi pe care comuniştii se vor grăbi să o şteargă din memoria românilor. Atmosfera în care se desfăşura primul 23 august, cel din 1945 era una încărcată de conflicte politice, între liderii Partidului Comunsit şi Monarhie. Era vorba de confruntarea deschisă dintre pimul ministru al României Petru Groza şi Regele Mihai. Este vorba de ceea ce s-a numit în epocă greva regală.
Totul a început pe 20 august, când Regele Mihai şi partidele istorice au cerut demisia guvernului condus de Petru Groza, iar din 21 august Regele refuză să mai semneze documentele oficiale. Evident, ignorând prevederile Constituţiei, guvernul nu demisioneaza şi rămâne la putere. Era perioada când românii încă mai sperau că vin americanii. Cei mai mulţi au cedat , în timp şi au învăţat rapid să cânte pe stadioane, la 23 august TOVARĂŞI FRUMOASĂ E VIAŢA.