Caz suspect
Orice persoană cu debut brusc de febră şi tuse
SAU
Orice persoană cu debut brusc al ORICĂROR 3 SAU MAI MULTE dintre următoarele semne şi simptome: febră, tuşe, astenie, cefalee, mialgii, dureri în gât, coriză, dispnee, anorexie/ greţuri/ vărsături, diaree, status mental alterat
SAU
Orice persoană cu pneumonie, bronhopneumonie +/- pleurezie
SAU
Orice persoană cu infecţie respiratorie acută severă (SĂRI) (febră sau istoric de febră ŞI tuşe ŞI dificultate în respiraţie (scurtarea respiraţiei) ŞI care necesită spitalizare peste noapte)
Notă:
Pentru copiii cu vârsta până la 16 ani care prezintă manifestări gastro-intestinale (vărsături, diaree) neasociate cu alimentaţia, se poate suspectă infecţia cu SARS-CoV-2.â
Caz probabil
A. Un pacient care întruneşte criteriile clinice de mai sus ŞI este contact al unui caz confirmat sau are legătură epidemiologică cu un focar cu cel puţîn un caz confirmat
B. Un caz suspect cu imagine pulmonară sugestivă pentru COVID-19:
• Rx pulmonară: opacităţi neclare, frecvent rotunde, cu distribuţie periferică inferioară;
• CT pulmonară: multiple opacităţi bilaterale cu aspect de sticlă mărunţită, frecvent rotunde, cu distribuţie periferică inferioară;
• echografie pulmonară: linii pleurale îngroşate, linii B (multifocale, discrete sau confluenţe), tipare de consolidare cu sau fără bronhograme;
C. O persoană cu debut recent de anosmie (pierderea mirosului) sau ageuzie (pierderea gustului) în absenţa unei cauze identificate
D. Un adult decedat fără o cauză explicabilă, cu insuficienţă respiratorie care a precedat decesul ŞI care a fost în contact cu un caz confirmat sau care a avut legătură epidemiologică cu un focar cu cel puţîn un caz confirmat
Caz confirmat
O persoană cu confirmare în laborator a infecţiei cu SARS-CoV-2, indiferent de semnele şi simptomele clinice.
Contactul direct este definit că:
– Persoană care locuieşte în aceeaşi gospodărie cu un pacient cu COVID-19;
– Persoană care a avut contact fizic direct cu un caz de COVID-19 (ex. Strângere de mână fără igienă ulterioară a mâinilor);
– Persoană care a avut contact direct neprotejat cu secreţii infecţioase ale unui caz de COVID-19 (ex. în timpul tuşei, atingerea unor batiste cu mâna neprotejată de mănuşă);
– Persoană care a avut contact faţă în faţă cu un caz de COVID-19 la o distanţă mai mică de 2 m şi cu o durată de minimum 15 minute;
– Persoană care s-a aflat în aceeaşi încăpere (ex. sala de clasă, sală de şedinţe, sală de aşteptare din spital) cu un caz de COVID-19, timp de minimum 15 minute şi la o distanţă mai mică de 2 m;
– Persoană din rândul personalului medico-sanitar sau altă persoană care acordă îngrijire directă unui pacient cu COVID-19 sau o persoană din rândul personalului de laborator care manipulează probe recoltate de la un pacient cu COVID-19, fără portul corect al echipamentului de protecţie.
Legătura epidemiologică ar fi putut avea loc în perioada de 14 zile anterioare datei debutului.
Orice persoană care a purtat masca/echipamentul de protecţie corespunzător şi a respectat distanţarea fizică NU ESTE CONSIDERATĂ CONTACT DIRECT.
Un caz COVID-19 poate fi de origine comunitară sau asociat asistenţei medicale (IAAM), în funcţie de:
– numărul de zile anterioare datei debutului sau a confirmării în laborator, după dată internării într-o unitate sanitară (spital, centru de dializă), centru rezidenţial de şedere prelungită (ziua 1);
– argumentele din investigaţia epidemiologică privind originea comunitară sau IAAM (apartenenţa cazului la focare de infecţii cu una sau altă dintre origini)
Pot există următoarele situaţii:
Caz COVID-19 comunitar
– simptome prezente la internare sau debut în primele 48 de ore după internare;
– debut în zilele 3-7 după internare şi o suspiciune puternică de transmitere comunitară (apartenenţa la un focar de cazuri comunitare);
Caz COVID-19 asociat asistenţei medicale (IAAM)
– debut după 48 ore de la internare şi o suspiciune puternică de transmitere asociată asistenţei medicale;
– cazurile la personalul medico-sanitar şi auxiliar, dacă nu există argumente puternice în favoarea unei transmiteri comunitare;
Cazurile cu debut în primele 14 zile după externarea dintr-o unitate sanitară pot fi:
– IAAM, dacă debutul are loc în primele 48 de ore după externare;
– cu origine incertă, în cazul debutului la 3-14 zile după externare, dacă nu există argumente puternice în favoarea unei origini comunitare sau IAAM Atribuirea unei categorii de transmitere sau alteia ar trebui făcută după o evaluare atentă a fiecărui caz în parte.
Deces la pacient confirmat cu COVID-19
Decesul cu COVID-19 este definit că decesul survenit la un pacient confirmat cu COVID-19, cu excepţia situaţiilor în care există o altă cauză clară de deces care nu poate fi în relaţie cu COVID-19 (ex.traumatism, hemoragie acută majoră, etc) şi la care nu a existat o perioadă de recuperare completă între boală şi momentul decesului.
Decesul la un pacient confirmat cu COVID-19 nu poate fi atribuit unei boli pre-existente (de ex. cancer, afecţiuni hematologice etc.) şi COVID-19 trebuie raportată că şi cauza a decesului, independent de condiţiile medicale preexistente care se supectează că au favorizat evoluţia severă a COVID-19.
COVID-19 trebuie menţionată pe certificatul de deces drept cauză a decesului pentru toate persoanele decedate la care COVID-19 a cauzat sau se presupune că a cauzat sau a contribuit la deces.
Criterii pentru iniţierea testării pentru SARS-CoV-2
Confirmarea promptă a cazului suspect este necesară pentru a asigura, rapid şi eficient, supravegherea epidemiologică a contactilor, implementarea măsurilor de prevenire şi control al infecţiei, precum şi colectarea informaţiilor epidemiologice şi clinice relevante.
Recomandări de prioritizare a testării pentru COVID-19:
1. Persoane simptomatice, inclusiv personal medico-sanitar şi auxiliar, conform definiţiei de caz;
2. Contacţi apropiaţi simptomatici ai cazurilor confirmate;
3. Pacienţi cu maximum 48 de ore înainte de procedura de transplant (asimptomatici) şi donatorii de organe, ţesuturi şi celule stem hematopoietice înainte de donare; pacienţi cu transplant de organe, ţesuturi şi celule stem hematopoietice aflăţi în tratament imunosupresor, înaintea fiecărei internări din perioada de monitorizare post-transplant – 2 teste la 24 de ore interval;
4. Echipele medicale de prelevare a organelor pentru transplant care se deplasează de la centrul de transplant în centrele de prelevare – la fiecare 2 săptămâni;
5. Pacienţi asimptomatici cu imunosupresie în contextul bolii sau indusă medicamentos, cu maximum 48 de ore înainte de internarea în spital;
6. Pacienţi oncologici asimptomatici aflăţi în curs de chimioterapie şi/sau radioterapie:
– Pacienţi oncologici asimptomatici aflăţi în curs de chimioterapie – cu maximum 48 de ore înainte de fiecare cură, respectiv de fiecare prezentare la spital pentru monitorizare;
– Pacienţi oncologici asimptomatici aflăţi în curs de radioterapie – înainte de prima şedinţă şi apoi la 14 zile, până la terminarea curei;
7. Pacienţi oncologici asimptomatici înainte de intervenţii operatorii sau manevre invazive, cu maxim 48 de ore înaintea intervenţiei/manoperei;
8. Pacienţi hemodializaţi asimptomatici – de 2 ori pe luna;
– Pacienţi hemodializati asimptomatici contacţi cu caz confirmat, 2 testări la 6-7 zile interval între ele; pe durata acestei perioade aceştia vor fi dializăţi în sesiuni separate de restul pacienţilor;
9. Pacienţi hemodializaţi simptomatici;
10. Persoane instituţionalizate asimptomatice – de 2 ori pe lună;
11. Personalul de îngrijire din centre rezidenţiale – de 2 ori pe lună;
12. Gravidele asimptomatice care se află în carantină / izolare la domiciliu sau au fost contact direct cu un caz confirmat – în ziua 14, dacă nu au devenit simptomatice;
13. Personal medico-sanitar şi auxiliar asimptomatic contact direct cu caz confirmat, în a 6-7 zi de la ultimul contact posibil infectant.