Iată câteva poveşti cu tâlc, lecţii de viaţă care ne arată încă o dată cât de importanţi sunt oamenii de lângă noi, fie că-i cunoaştem, fie că nu.
Lecţia 1: Cunoaşte-o pe cea care face curăţenie
În timpul celui de-al doilea semestru la facultate, profesorul ne-a dat un test. Fiind un student conştiincios am răspuns corect la toate întrebările. Mai puţin la ultima: „Cum o cheamă pe femeia de serviciu a şcolii?”. Am crezut că e o glumă. O ştiam, înaltă, cu părul negru, 50 de ani, dar să ştiu cum o cheamă?! Mi se părea absurd. Şi, totuşi, unul dintre studenţi a întrebat dacă şi ultima întrebare va conta la notă. Răspunsul profesorului a venit ferm: „Desigur! În carierele voastre veţi întâlni mulţi oameni. Toţi sunt importanţi. Toţi merită atenţia voastră, chiar şi numai dacă le zâmbeşti sau îi saluţi!”.
N-am uitat niciodată aceste vorbe şi primul lucru pe care l-am făcut atunci a fost să aflu cum o chema pe femeia de serviciu: Dorothy!
Lecţia 2: Dă o mână de ajutor la nevoie
Într-o noapte, la ora 23:30, o femeie de culoare, în vârstă, îndura pe marginea unei autostrăzi din Alabama o furtună cruntă. I se stricase maşina şi avea neapărată nevoie de o mână de ajutor. Trebuia să ajungă urgent undeva, iar repararea maşinii ar fi durat mult prea mult. Aşa că s-a hotărât să facă autostopul. În anii 60, discriminările rasiale erau încă în floare. Cu toate acestea, un tânăr alb a oprit maşina şi a dus femeia într-un loc de unde a putut să ia un taxi. Ajunsă la destinaţie, femeia i-a cerut adresa, iar 7 zile mai târziu, la uşa bărbatului a bătut un curier. Îi adusese un televizor mare, color. Coletul avea o notă ataşată: „Mulţumesc că m-ai ajutat pe autostradă. Eram udă leoarcă, iar sufletul îmi era amar. Apoi ai apărut tu. Şi pentru că ai fost acolo am putut să ajung la patul soţului meu, înainte ca el să-şi dea ultima suflare. Dumnezeu să te binecuvânteze! Cu sinceritate, doamna Nat King Cole”.
Citeşte continuarea pe Sfatulparintilor.ro