Mănăstirea Pasărea se află la confluența pârâului Pasărea cu Şindriliţa, un loc idilic, numai bun de odihnit sufletul obosit. Vizavi de Balta Pasărea, se “ascunde” parcă de ochii lumii mănăstirea întemeiată în secolul al XIX-lea la iniţiativa stareţului Mănăstirii Cernica de la acea vreme, Arhimandritul Timotei. Puţine sunt locurile de pe pământ în care resimţi atât de multă pace interioară de parcă Însuşi Dumnezeu te-ar ţine în braţe.
Referitor la întemeierea acestei mănăstiri există o legendă potrivit căreia, în anul 1813, Arhimandritul Timotei a fost rugat de trei călugăriţe să le construiască un mic schit în pădurile de la marginea Codrilor Vlăsiei. Stareţul a fost de acord cu solicitarea călugărițelor și a plecat alături de ele prin pădure, ca să găsească împreună cel mai potrivit loc în care să ridice lăcașul de cult.
Pe tot parcursul drumului, cei patru au fost însoţiţi de o pasăre care zbura din copac în copac şi care îi încânta cu ciripitul ei cu totul aparte, scrie evz.ro. La un moment dat, pasărea s-a așezat într-un stejar bătrân, la baza căruia se afla un mușuroi de furnici. Atunci, Stareţul Timotei a înfipt toiagul în pământ şi a spus că exact în acel loc va fi ridicat altarul bisericii. Apoi le-a spus maicilor: „Să vă înmulţiţi ca furnicile acestea”.
De-a lungul timpului, lăcașul de cult a trecut prin evenimente care l-au zdruncinat din temelii. În timpul revoluției de la 1821, turcii cantonaţi la Mănăstirea Pantelimon au jefuit Mănăstirea Pasărea, iar călugărițele s-au refugiat la Mănăstirea Snagov.
La începutul anului 1838, un cutremur de magnitudine mare pune la pământ biserica și o parte dintre anexe. Câțiva ani mai târziu, biserica este reconstruită de la temelie. Din păcate, lăcașul de cult are din nou de suferit în timpul Primului Război Mondial, când este din nou prădat.