Interceptările costă de la 5,5 lei pe minut şi pot depăşi 10 lei, în funcţie de complexitatea activităţii

Sursele citate afirmă că 24 de ore de supraveghere tehnică – în care sunt incluse interceptări telefonice, filaje, filmări sau înregistrări ambientale – costă între 7.000 şi 8.000 de lei, ceea ce ar însemna 5,5 lei un minut de înregistrare simplă, respectiv a convorbirii purtate între doi cetăţeni români, simpla stocare a discuţiei pe mediile optice ale serverelor SRI şi ale celorlalte servicii de informaţii şi transcrierea acesteia.

Conform surselor citate, nu există liste tarifare fixe pentru astfel de servicii, ci totul ţine de complexitatea înregistrării, iar la nivelul serviciilor de informaţii pentru 24 de ore de interceptare factura a ajuns şi la 15.000 de lei.

Preţul s-ar datora faptului că pentru intreceptările atribuite fiecărui dosar în care se solicită de către procurori interceptarea comunicaţiilor telefonice se stochează pe unităţi optice ce ar trebui folosite doar pentru respectivul dosar, adică mediile optice folosite pentru stocarea interceptărilor dintr-un caz nu ar trebui refolosite pentru stocarea interceptărilor dintr-un alt caz, pentru a-şi păstra originalitate, aşa cum prevăd normele legale din această materie.

Complexitatea, punctează sursele News.ro, apare atunci când discuţiile se poartă în alte limbi, pe segmentul de lucru fiind necesară şi expertiza unui traducător sau când discuţiile se poartă în regim de conferinţă sau între mai multe persoane.

”O pagină de traducere, respectiv 2000 de semne, costă între 30 si 50 de lei. Astfel de sume se adaugă atunci când există interceptări ale unor discuţii purtate în limbă străină. Pentru traducerile discuţiilor purtate în limba engleză preţul este mai mic”, subliniază sursele citate.

Potrivit surselor citate, transcrierea interceptărilor făcute în mod direct de SRI se realizează printr-o aplicaţie software specializată, în bloc, iar fişa text a interceptării este dată apoi, la cerere, procurorului solicitant, care apoi o dă ofiţerului judiciar pentru redarea ei consecventă şi în raport cu obiectul dosarului, într-o notă de interceptare a comunicaţiilor telefonice.

Surse judiciare precizează că SRI nu pune la dispoziţie, din raţiuni de securitate, costurile efective ale interceptărilor efectuate, astfel că această activitate adesea nu poate fi imputată inculpaţilor în cadrul costurilor dosarelor penale.

Potrivit unui fost şef al unui serviciu secret din România, urmare deciziei recente a Curţii Constituţionale, nu se pierd foarte mulţi bani, dar, în schimb, ”s-a pierdut foarte mult timp pentru transcrierea unor interceptări care la acest moment ar putea deveni inutile în dosarele pentru care au fost solicitate”. Potrivit acestuia, costurile interceptărilor reprezintă, în realitate, cota parte din costul mediului optic de stocare (original), din salariul ofiţerului judiciar însărcinat cu transcrierea şi când este cazul a traducătorilor autorizaţi pentru interpretarea interceptărilor.

Potrivit raportului Curţii de Conturi pe anul 2014, ”din auditarea efectuată cu privire la calitatea gestiunii economico-financiare s-au constatat: lipsa activităţilor de verificare şi de confirmare a creanţelor şi obligaţiilor entităţii faţă de terţi, neconcordanţe între soldurile conturilor de materiale consumabile la unii ordonatori terţiari de credite ai SRI, întocmirea eronată şi/sau incompletă a documentelor de angajare, lichidare, ordonanţare şi plată a cheltuielilor publice, ceea ce a generat dificultăţi în asigurarea unei evidenţe exacte şi reale a soldului disponibilului de credite, rămas de angajat în perioada exerciţiului financiar, la nivelul unor ordonatori terţiari de credite”.

Prin respectivul raport Curtea de Conturi recomanda ”aplicarea prevederilor legale, precum şi a procedurilor operaţionale în legătură cu inventarierea tuturor elementelor patrimoniale, de către ordonatorii terţiari de credite ai SRI, stabilirea, cu claritate, a atribuţiilor privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor publice, precum şi nominalizarea persoanelor pentru realizarea acestor atribuţii la nivelul ordonatorilor terţiari de credite”.

Opinia auditorilor, potrivit aceluiaşi document, a fost că ”situaţiile financiare în ansamblul lor au fost întocmite, din toate punctele de vedere semnificative, în conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil în România şi oferă o imagine fidelă a poziţiei financiare, a performanţei financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată în perioada auditată de Serviciul Român de Informaţii”, ”cu excepţia efectelor aspectelor evidenţiate”.

Detectivi particulari declară în exclusivitate pentru News.ro că în mediul privat ”depinde de la firmă la firmă” costul unor înregistrări ambientale, al filajelor, supravegherilor sau chiar al localizărilor.

”Unele firme de detectivi lucrează ileagal, în sensul că nu încheie contracte şi nu dau raport complet persoanei solicitante. Comunicarea se face doar verbal. În mod normal, o ora de filaj în care se include şi fotografiere şi filmare costă între 15 şi 25 de euro. De regulă, 15 euro pentru firmele care nu plătesc TVA, iar preţurile mai mari sunt pentru firmele care plătesc această taxă. Dacă se fac în afara Bucureştiului, se plătesc cazarea, benzina şi o masă pe zi”, au precizat detectivii chestionaţi.

Potrivit acestora, ”filajul înseamnă efectiv cel puţin o maşină cu două persoane care urmăresc pretutindeni persoana vizată”. ”Suma menţionată anterior este pentru o echipă. Niciun detectiv particular nu are voie să execute investigaţii faţă de personal din Poliţie, SRI sau magistratură”, au mai precizat detectivii.

Ei explică ce înseamnă supravegherea: clasica pândă, în sensul că se montează un aparat de filmat în maşină sau într-un mediu alăturat zonei ţintă, respectiv unde se va afla persoana vizată, după care se supraveghează dintr-un mediu sigur din apropiere, pe un monitor.

Detectivii au voie să facă înregistrări ambientale în locurile publice şi este interzisă întegistrarea în orice mediu care ţine de spaţiul privat. Se poate face abstracţie de acest amendament doar urmare a înţelegerii cu partea interesată în sensul că i se „împrumută” un dispozitiv de înregistrare pe care să îl folosească aşa cum consideră, mai explică aceste surse.

Potrivit acestora, ”detectivul particular are obligaţia legală să raporteze imediat organelor abilitate constatarea oricărei infracţiuni sau contravenţii”.

Detectivii consultaţi de News. ro apreciază că sumele prezentate de sursele judiciare citate sunt corecte, dar nu fixe şi explică faptul că ”la procesul de interceptare a comunicaţiilor telefonice resursa umană este ridicată”, fără a dori să facă alte precizări.

Fostul şef al DGIPI Petru Daniel Pitcovici prezintă pe larg costurile ocazionate de activităţile de cercetare judiciară, între care interceptările telefonice, în teza sa de doctorat ”Infracţiuni la adresa înfăptuirii Justiţiei la nivel european”, depusă în 2015 la Bilbioteca Universităţii Babeş-Bolyai.

”Supravegherea operativă simplă are prevăzute costuri sitaute între 80 şi 100 de euro/ora de filaj, iar interceptarea convorbirilor telefonice este estimată între 2,4 şi 8 lei minutul de convorbire”, notează Pitcovici în lucrarea sa, în care prezintă situaţia cercetării într-un caz de trafic de droguri cu implicaţii minore.

Potrivit referirilor lui Pitcovici, ”în cazul în care traficanţii sunt străini şi folosesc altă limbă de comunicare, costurile se vor majora şi cu traducerea stenogramelor în limba română, fiind cuprinse între 20 de lei per pagină din limba engleză şi 200 de lei per pagină din limba kurdă”. Într-un caz de trafic de droguri, costul pentru interceptarea unei persoane kurde a ajuns la 7,2 milioane de lei pe an.

Urmarește RomaniaTV.net și pe