Primele texte despre aceste civilizații subterane le întâlnim în antichitate, scrie efemeride.ro. Această temă este dezvoltată începând cu secolul al XVIII- lea, când este integrată definitiv în cultura populară. Edmund Halley este primul savant care este preocupat de această problemă. În anul 1692, el a declarat că Pământul este format în interior din cochilii, în mijlocul cărora se află un nucleu.
Între aceste cochilii există atmosferă luminoasă, în care un soare asigură existența vieții. În anul 1818, Symmens preia teoria lui Halley și susține că la nivelul celor doi poli există deschizături de 2300 de kilometri.
El a transmis Congresului american, oamenilor de știință, o scrisoare în care spunea că declară în mod public faptul că, Pământul în interior este format din sfere concentrice, că este locuit, iar la cei doi poli există deschizături de 12 până la 16 grade.
Totodată el cerea sprijinul Congresului american și al oamenilor de știință, să fie ajutat să facă o călătorie în interiorul Pământului. Din păcate, Symmens a murit, înainte să-și realizeze visul. După moartea sa, călătoriile la cei doi poli s-au înmulțit, în speranța că vor fi descoperite cele două porți de intrare în interiorul Pământului.
Pe de altă parte, geologii afirmă că interiorul Pământului este format din materie solidă, gaz, roci magmatice, așezate în straturi succesive. În interior există un nucleu cu mult fier, unde temperatura depășește 4000 de grade Celsius, iar viața este imposibilă.
Există și mulți oameni de știință care sunt adepții teoriei lui Halley și susțin că așezarea acestor straturi nu este aşa de uniformă cum s-ar crede și că viața în interiorul Pământului este posibilă. Acești specialiști fac referire la grota Sarawak, descoperită în jungla din Insulele Borne, în anul 1981, a cărei adâncime permite existența vieții.
Alte zone care ar putea duce către interiorul Pământului sunt grotele din Islanda, Rusia, China, India, zone muntoase, cum ar fi Anzii Cordilieri sau Himalaya, unde au fost observate OZN-uri intrând prin aceste porți, spre interiorul Pământului.
Pelerinii hinduși de pe muntele Kongka au văzut, în multe rânduri, OZN-uri care intrau în interiorul muntelui. Zona în care se presupune că există o astfel de intrare este bine păzită de către armată, iar turiștii nu au voie să intre în acest perimetru. Zona se află la granița dintre India și China.
În acest context este imposibil să nu ne aducem aminte de cele două baze militare, cea denumită Zona 51 și Dulce.
În Zona 51 au fost aduse toate epavele OZN-urilor, materiale extraterestre, dar și cadavre ale extratereștrilor care au fost studiate de către specialiști. Persoanele care au reușit să spioneze această zonă, ani întregi, au reușit să fotografieze prototipuri ale unor avioane care utilizează tehnologia de funcționare a OZN-urilor.
În ceea ce privește baza subterană Dulce, ea este amplasată în New Mexico și este locul unde creaturi inteligente fac teste genetice surprenante și terifiante. Transferul de tehnologie între pământeni și extratereștrii ar fi început în anul 1957. Primele transferuri de informație se referă la genom și la clonaj.
Ipoteza existenței unui vortex energetic la cei doi poli s-a dezvoltat mult, în ultima perioadă. Există cercetători care susțin că în Groenlanda există adevărate buncăre subacvatice. În aceste zone este imposibil de a sonda adâncul. Conform fizicianului Wheeler, discipol și colaborator al lui Einstein, Pământul s-a format de la un obiect numit Geon, peste care, în timp, s-a depus praf cosmic, formându-se în milioane de ani, crusta Pământului. Conform fizicianului, Geonul este un veritabil univers, care poate comunica cu ale universuri.