INTERVIU Columbeanu: Politicienii se uită la mine ca la un gândac cu 53 de picioare sub microscop

RTV.NET: În mass-media şi mediile politice, candidatura dv. este privită mai degrabă ca una mondenă, sunteţi privit ca o figură exotică implicată în bătălia pentru Bucureşti. Vă avantajează în raport cu electoratul sau nu o asemenea atitudine?

Irinel Columbeanu: Este o părere falsă, dar putem putem comenta şi o părere falsă. Aţi pus alături două mulţimi pe care eu nu prea le-am văzut miscibile. Ar fi printre primele dăţi când aş vedea o părere comună a mediei cu lumea politică. Să zicem că termenul monden e pus de presă, iar cuvântul exotic de partea politică. În ceea ce priveşte presa o înţeleg, cu toate că nu sunt de acord. Faptul că, dintr-un motiv pe care nu-l cunosc, vinzi la presă şi această „melodie mondenă”, a reprezentat pentru media o soluţie facilă de a prelua un produs vandabil şi de a-l vinde mai departe fără să-i schimbe pachetul, că altfel poate nu mai era la fel de uşor vandabil. Această comoditate a dus la amplificarea părţii mondene a cuiva care poate că are şi altceva de spus, dar asta nu mai interesează pe nimeni. Din păcate, devii un produs media care nici nu a vrut să fie produs, nu l-a întrebat nimeni dacă mai are ceva de spus că nici nu trebuie să mai spună, e băgat într-un anumit tipar. Mai departe, e un comerţ cu imagini la care particip fără voia mea.

În legătură cu exoticul: da, e o categorisire chiar binevoitoare a clasei politice. Dacă pentru dânşii cinstea înseamnă exotism şi nu au alt mod de a se exprima contemplând acest fenomen incomprehensibil, că aşa mi se pare că se uită la mine, ca la un gândac cu 53 de picioare sub microscop, atunci da, e un fenomen exotic. „Ce spune ăsta? Cum, dom’le, vrea să spună că e al nimănui?”. Această noţiune, de a nu fi al nimănui, a dispărut nu numai din vocabularul politicienilor, ci şi din mentalul lor. Pe unul l-am auzit recent, e chiar primarul general. Răspunsul e că nu sunt al nimănui, sunt al tuturor bucureştenilor, dar faptul de a avea această îndrăzneală, de a refuza apartenenţa sau să faci vreun pact cu clasa politică, e privit ca ceva exotic.

Eu am pornit la această acţiune tot de nevoie, ca şi oamenii săraci care au ieşit în stradă să protesteze. Asta e forma mea de protest şi vreau să fiu lăsat să le încurc măcar socotelile. Sunt convins că dacă lumea ar ieşi la vot şi aş reuşi să ajung la urechile celor 2 milioane de bucureşteni fără să fac compromisuri… Nu ştiu exact câţi sunt, pentru că nu am reuşit să aflu nici până azi câţi dintre ei sunt alegători. Eu am adresat o întrebare în scris Autorităţii Electorale Permanente şi nu mi s-a răspuns. Oricum, eu am purces la strângerea de semnături pentru că, dacă studiaţi legislaţia electorală o să observaţi, ca o reacţie a aparatului autoimunitar al clasei politice, cine candidează din partea unui partid poate candida fără nicio problemă. În schimb, cine candidează ca independent trebuie să vină cu 2% susţineri. Eu estimez la 50.000 de semnături de susţinere.

Alte articole

Toni Greblă, președintele AEP: „Marțea sau miercurea viitoare putem să publicăm rezultatele definitive totale pentru locale”

BEC a stabilit data turului doi pentru alegerile locale. Unde se va desfăşura un nou scrutin

RTV.NET: Aţi spus că nu faceţi politică, dar candidaţi la alegeri. Vrând-nevrând, acum sunteţi implicat într-un joc politic…

IC: Nu, sunt implicat într-un joc antipolitic. Dacă aş fi văzut şi eu o felie din evantaiul acesta politic care să fi răspuns criteriilor mele de transparenţă, cinste, corectitudine, care să ne aducă şi nouă un progres în vreun fel… Aşa că protestez şi eu cum pot, ca orice om. Am ales să duc această activitate într-o formă cât se poate de antipolitică pentru alegerile locale. Există o prevedere, ce se va aplica pentru prima dată în istoria României, când pot fi aleşi drept consilieri locali şi cetăţeni străini. Mi se pare că un nucleu minim necesar de consilieri locali străini, care să fie implicit independenţi politic, că nu au partidele româneşti excrescenţe în străinătate, care trăiesc în Bucureşti şi eu am de gând să recomand alegerea unui număr de consilieri, străini, care să reprezinte echilibrul între cele două viitoare mari părţi ale Consiliului General, aplicând creativ modelul UDMR. Adică undeva la 7-8% reuşeşte să promoveze interesele făcând exact diferenţa dintre unii şi alţii. În cazul nostru, nu este vorba de interesele acestor cetăţeni străini, ci de interesele reale ale Bucureştilor. Dacă unii consilieri vor avea impresia că au fost trimişi acolo pentru a face unele jocuri politice, să fie temperaţi în elanul lor partinic de existenţa acestui buffer, de 10% ar fi mai bine.

RTV.NET: Aţi discutat cu potenţiali candidaţi străini pentru postul de consilier local?

IC: Sigur că da, cu foarte mulţi. Am cerut şi părerea puţinilor ambasadori pe care îi cunosc. Într-un mod exotic, pot să rezolv problema pusă de la bun început: dom’le, dacă nu te susţine niciun partid, ce faci cu Consiliul? Uite, cu un pic de inteligenţă nu o să fie aşa. Tocmai pentru că transparenţa ucide orice tentaţie de necinste. Ca atare, voi avea grijă să fie publicată ordinea de zi a CGMB, precum şi modul în care a votat fiecare dintre consilieri, cu apartenenţa lui politică, în cazul că alegătorii au uitat pe cine au votat. Aşa se va vedea clar cum înţeleg partidele să-şi trimită oameni în Consiliu. Mi se pare un lucru bun că primarul şi consiliul sunt într-un control reciproc. Dar de ce se bagă partidele în controlul ăsta? De ce consilierii trebuie să aibă mai degrabă părerea partidului decât părerea celor care l-au ales? Modul cel mai bun de a trăi pe lume este de a nu minţi. Dacă încetezi acest obicei, foarte multe lucruri se simplifică în viaţă, şi în a ta şi în a altora.

Revenind în concret, la gardul ăsta cu 50.000 de adeziuni. Pe lista cu semnături pentru susţinerea candidaturii trebuie scrisă data alegerilor. Se putea stabili mult mai devreme data ca cel care trebuie să strângă aceste adeziuni să aibă şi timp să o facă. Aşa e un fel de „mission impossible”. Ca să strângi adeziuni, poţi să o faci ca în secolul XX, ca să nu zic XIX, sau ca în secolul XXI. Eu unul am adresat AEP o întrebare privind strângerea semnăturilor într-o formă electronică, ce mi se pare mult mai facilă şi pentru cel care strânge adeziuni şi pentru cel care le dă. Metodele clasice, gen corturi, ospeţe, mititei, bere, nu mi se par foarte moderne. Am zis să merg pe două mâini: una cu listele prin oraş şi una cu semnătura electronică. În Bucureşti, sunt 1.150.000 de utilizatori de Facebook. Ce e rău să le iei o adeziune cum vor ei, nu să te duci tu după ei? Normal că dacă omul îşi dă acordul pe ecran şi îşi transmite propriile date este echivalent cu semnătura.

Eu fac o platformă electronică de colectare de adeziuni, chiar dacă se va considera că nu este o procedură corectă. Cu toate că nu există niciun motiv pentru că este un întreg algoritm care să înlocuiască prezenţa unei persoane la gura metroului care să ceară semnături. Se poate lucrul ăsta, prin întrebări încrucişate ş.a.m.d. Cine alege să folosească această platformă pentru a-şi da adeziunea sau doar pentru a-mi consulta programul politic vreau să ştie că, după alegeri, voi folosi sau, dacă nu voi fi ales, voi dona această platformă următorului primar pentru a-i da în mână, aparent lui-aici e o capcană, un cal troian, un instrument pentru transparenţă şi consultarea electoratului. Odată ce ai aceşti utilizatori care te accesează, poţi să foloseşti acelaşi site pentru a pune o întrebare. Acum primarii au la îndemână doar instituţia referendumului care este greoaie, e costisitoare. Platforma asta ar putea reprezenta şi posibilitatea de a face şi 5 minireferendumuri într-o zi, în funcţie de tematica pe care o propui. Cadoul e otrăvit pentru că este un cadou făcut bucureştenilor, nu primarului, fiindcă bucureştenii pun astfel o lesă de gât primarului pe care o ţin ei. Dacă primarul, având acest instrument, nu-i va consulta pe măsurile care privesc interesele întregii urbe… Să vă dau un exemplu: dacă se va pune problema vopsirii gurilor de canal, ca să sară în ochi şi să nu mai dea şoferii peste ele. Platforma e proiectată să fie transparentă şi să poată fi consultată de toată lumea. Ei, dacă 70% zic să fie vopsite în roşu şi tu le faci verzi că a venit un prieten cu un stoc de vopsea verde, nu mai merge. Asta înseamnă puterea transparenţei, a Internetului care schimbă lumea, o democratizează. Politicienii noştri, o spun cu regret, nu au înţeles acest lucru. Au trecut vremurile în care spui tu cam ce crezi că ar vrea electoratul şi afli până la urmă răspunsul la următoarele alegeri. Poate se trezesc bucureştenii şi mă aleg, nu pentru că sunt mai exotic sau mai monden, pentru că vin cu nişte lucruri noi.

RTV.NET Căutaţi un profil anume de candidaţi pentru consilierii străini?

IC: Da, foşti antreprenori care să-şi lase pălăria de antreprenor la intrarea în primărie şi care să stea suficient de mult timp în Bucureşti, cât să-şi ducă mandatul la sfârşit. Eu am lucrat mult cu expaţi, am văzut cum funcţionează această alchimie. Poate şi aici am fost deschizători de drumuri când în 1866 am ales să „importăm” un rege, iar acea perioadă era un moment când România era o putere în ascensiune. Ascensiunile astea au legile lor, nu se întâmplă niciodată din nimic.

RTV.NET Observ că mizaţi mult pe mijloacele moderne de propagare a informaţiei. Credeţi că sunt totuşi suficiente?

IC: Eu mizez pe inteligenţa bucureştenilor. Sper să îşi dea seama că sunt lucruri serioase care îi privesc pe ei. Eu nu mă arunc în lacul Snagov, dacă pierd alegerile. Nici nu vreau să spun că mi se rupe, Doamne fereşte. Dar nu pot să fac ceea ce mi-am propus dacă bucureştenii aleg acelaşi trecut fardat cu o altă culoare. Eu cer oamenilor nu să mă voteze pe mine, ci să voteze pe cineva. Ăsta e visul meu, să văd o participare masivă, de 60-70%. Eu vorbesc doar de Bucureşti, iar ceea ce îi trebuie Bucureştiului să fie „un sat” înfloritor sunt oameni din alte „sate” care să aleagă să-şi aducă oile, să facă afaceri aici, să meargă la restaurantul de aici şi nu din satul vecin. Să lăsăm lumea să se ducă la Sofia sau la Budapesta? Nu, să vină în Bucureşti, la un climat curat de afaceri. Acum nu există aşa ceva. 

RTV.NET Aveţi un proiect central în jurul căruia să atrageţi interesul oamenilor? Cum a fost celebra autostradă suspendată a lui Oprescu de acum 4 ani…

IC: Autostrada de 123 milioane de euro kilometrul. Am atâtea proiecte că nu ştiu cu care să încep. Nu există unul central, ideea e să rezolvi cât mai multe probleme. De exemplu, una din probleme este costul energiei. Mie mi se pare că descentralizarea este o soluţie foarte bună, dar acest lucru trebuie făcut cu nişte investiţii. Nu zic că oamenii săraci nu ar trebui ajutaţi de primărie, dar mai iei nişte bani din altă parte. De la flori, de exemplu.

Iluminatul public. Hai să băgăm în Bucureşti la iluminatul public diode electroluminscente care consumă cu o economie de 80%. Îmi sare Luxtenul în cap? Pot oferi şi ei ceva, sunt convins, dar îi mai invităm şi pe alţii la aceste discuţii şi să vedem care-i mai bun.

Vorbeaţi de autostradă. Preţul propus de către primarul general spre aprobarea CGMB este de 10 ori mai mare decât cel mai generos buget imaginabil pentru o autostradă citadină. Ca să ai un asemenea tupeu, te bazezi pe două lucruri: ori mizezi pe cât de tare eşti tu, ori pe cât de proşti sunt concetăţenii tăi, că altă variantă nu e. Aşa să intrăm noi în Guinness Book, cu cea mai scumpă autostradă? Că am mai intrat în ultimii ani, cu cel mai mare cârnat, cu cea mai mare pizza. Nu sunt împotriva construirii unei autostrăzi, dar din bugetul ăla să construim 10 autostrăzi, nu una singură şi restul să ajungă prin buzunarele nu ştiu cui.

În Bucureşti nu am auzit de un mare proiect finanţat din fonduri europene. De ce nu s-a făcut Stadionul Naţional cu fonduri de la UE? Sunt bani care stau moca, în proporţie de 90-95%. De ce? Din cauza lipsei de transparenţă, iar Uniunea Europeană nu finanţează proiecte lipsite de transarenţă. Nu de tâmpit m-am gândit la aceşti consilieri străini care au şi o calitate: fiind străini, sunt responsabili faţă de cei care dau banii din Uniunea Europeană şi prin faptul, subliminal, că sunt concetăţeni ai lor. Pot crea proiecte, să le monitorizeze şi să răspundă în faţa autorităţilor europene. Îmi propun ca, pe lângă bugetul Capitalei, să mai adun încă un buget din aceste fonduri europene care sunt disponibile şi neutilizate.

Parcările. Ştiu că sunt 1.350.000 de maşini în Bucureşti şi 250.000 de locuri de parcare. Locuri de a construi parcări sunt gârlă. Cu ce bani? De la Europa, dar mai sunt bani şi în multe alte buzunare care aşteaptă să fie puşi la treabă. Mă refer la finanţări private. Într-un mediu sănătos, imediat vin investitorii să-ţi bată la uşă. Banul caută situaţia cea mai favorabilă unde poate fi pus la multiplicat. Faci un contract în interes public cu o firmă pentru o parcare de 1.000 de locuri, o laşi să o construiască şi să o exploateze tot acea firmă. Primeşte şi primăria un procent. Credeţi-mă, ştiu să mă descurc cu investitorii. Îi adunăm în mai multe camere şi îi facem să simtă că într-o cameră mai e şi un arab, în alta un chinez şi aşteptăm oferta cea mai bună. Aşa se obţin contracte avantajoase pentru concetăţenii tăi. Dar pentru asta e nevoie să pui pe unul care să poată face aceste lucruri şi să nu fie cu mâinile legate că vor să participe la o licitaţie „băieţii noştri”.

RTV.NET Încă o întrebare legată de percepţia în opinia publică. Nu v-aţi gândit niciodată că un bucureştean X spune „Vine ăsta din Rolls-Royce şi ştie el ce probleme am eu cu locul de parcare în fiecare seară?”

IC: Aţi văzut că le ştiu? Şi un Rolls-Royce tot într-o parcare se duce. E suficient să fii cinstit, onest şi să spui exact ce vrei. Fiecare capitală arată cum sunt locuitorii lui. Trăiesc de 52 de ani în Bucureşti, iar lucrul ăsta mă împinge să încerc să le deschis ochii bucureştenilor. Am trăit în destule epoci politici şi am văzut multe ţări. Că de la un moment dat încolo le-am văzut din Rolls-Royce, nu consider că e un defect. Poate că lucrul ăsta mi-a deschis ochii, într-un fel. Acum să umbli cu un Rolls-Royce prin Bucureşti, nu mi se pare indecent. Să lăsăm forma la o parte şi să vorbim de conţinut. Nu am nicio problemă să trimit Rolls-Royce-ul la o parte să-i aducă de la aeroport pe acei investitori arabi sau chinezi nu ca să le iau ochii, ci ca să priceapă că-i o chestie serioasă. Dumneavoastră credeţi că voi face ca să-mi rămâne şi mie de un alt Rolls-Royce dintr-un contract? Eu mizez pe inteligenţa bucureştenilor, spre deosebire de toţi contracandidaţii mei care mizează pe prostia lor. Dacă asta e exotic…

RTV.NET Va fi Sorin Oprescu ţinta dv. principală în campanie?

IC: Eu zic că e ţinta a 2 milioane de oameni. Să mă alătur eu unui cor de dezvăluitori care au avut grijă să o facă înaintea mea, nu mă interesează. Nu că nu aş putea avea o contribuţie la acest capitol. Credeţi-mă, aş putea să pun şi eu destoinic umărul la această misiune, dar nu asta îmi propun, ci surclasarea adversarului şi să ajung în mintea alegătorului atunci când e cu ştampila în mână.