Casa este un loc special în care soţii Patrichi au trăit momente minunate. Cornelia Patrichi povesteşte cum s-a îndrăgostit marele maestru de acest loc minunat.
„Este un loc de suflet. Sunt emoţionată pentru că este locul în care noi ne-am petrecut foarte multe zile frumoase de vară, toamnă şi iarnă. Sărbătorile de iarnă erau o plăcere pentru noi. Fiecare colţ are o amintire. Fiecare. Începând cu , uite, suntem aici cu crinii ăştia. El i-a pus şi a măsurat. Acum nu mai sunt la fel pentru că sunt câinii. I-a măsurat să fie la distanţă egală.”, a spus văduva lui Cornel Patrichi.
Văduva lu Cornel Patrichi a mărturisit pentru România TV faptul că maestrul a fost cel care s-a ocupat de frumuseţea grădinii, care este un adevărat colţ de rai.
„Vreau să vă mărturisesc că nu am niciun merit pentru curtea asta pentru că el se ocupa de flori, de pomi, el îi tăia, primăvara îi stropea, el tăia trandafirii, eu mă ocupam de casă”.
Casa a fost contruită înainte de anii 90, când Cornel Patrichi venea la pescuit. Atunci, maestrul s-a îndrăgostit de acest loc. A găsit terenul de la un localnic şi l-a cumpărat. Cornelia măsturiseşte că la început nu a fost tocmai încântată de locul pe care maestrul l-a iubit din prima clipă.
„Trebuie să-ţi mărturisesc că m-a adus aici şi m-am speriat. I-am zis unde mergem în pustietate. Zice, lasă, că o să vezi. Şi primul lucru pe care l-a făcut , să mă îmbuneze, mi-a pus un cireş. Şi piatra asta. El a pus-o, a şlefuit-o, o punea împreună cu un prieten”.
Deşi este un loc în care, ani la rând, au petrecut momente minunate, acum a venit momentul să se mute aproape de fiul ei, în Italia
„În locul ăsta mă simt mai aproape de el. Pentru că aici el era fericit în ultimul timp. La Bucureşti era tot timpul nervos, avea treabă tot timpul. Veneam aici şi nu mai avea nicio treabă. I se schimba lumina feţei. Devenea alt om”, a povestit Cornelia Patrichi pentru România TV.