Întrebat dacă are de gând să facă pietonală Calea Victoriei, Alexandru Pânișoară spune că „da, e o zonă care ar trebui să devină mai mult pietonală decât e acum, dar nu exclusiv pietonală, ci ocazional”.
„Calea Victoriei poate deveni pietonală. Eu, unul, aș face-o mai degrabă nu exclusiv pietonală, ci ocazional. Și sunt astfel de exemple în Italia, care e plină de astfel de tipuri de străzi în orașe. Toți cei care au mers în Italia știu despre ce vorbesc. Sunt aceste bulevarde, străzi, care pot avea un program anume de trafic auto, atunci când nu e o cerință prea mare din partea pietonilor și devine pietonală atunci când face sens. Ne aplecăm asupra idee de a fi pietonală, dar nimeni nu-și pune problema de riscurile la care ne expunem din cauza construcțiilor. Sunt foarte multe construcții cu bulină, cu risc seismic, iar asta e o problemă, e exact ca în Centrul Vechi, unde vedem frumos, amenajat cu vitrină, dar dacă ridicăm ochii… Ați văzut ce înseamnă un cutremur, nu e nevoie să mai vin eu și să mai spun ce pericol există.
Dar da, Calea Victoriei e o zonă care ar trebui să devină mai mult pietonală decât e acum. Acest lucru trebuie stabilit în cadrul unei planificări a traficului. Calea Victoriei se poate adapta astfel încât traficul să nu fie atât de tare afectat. Dar aș face acest lucru ocazional pentru că sunt și riverani acolo, sunt și spații comerciale care au nevoie de aprovizionare și, pe lângă asta, tot ca în Italia dau exemplu, pentru că are orașe prietenoase cu partea de pietonal. Există aceste zone de taxare în centru, astfel încât, fără să ai o măsură drastică de a închide efectiv circulația, descurajezi efectiv accesul. Dar, evident, trebuie folosite mijloace alternative ca să nu fie afectată calitatea vieții oamenilor”, a declarat Alexandru Pânișoară pentru RomâniaTV.net.
Candidatul PER la Primăria Capitalei a vorbit și despre necesitatea autobuzelor electrice în București. Pânișoară e de părere că aceasta e direcția în care ar trebui să meargă Capitala.
„La nivel de STB nu cunosc foarte în detaliu acest lucru din perspectiva infrastructurii, dar aici nu e o problemă de autobuze în sine, ca achiziție, e vorba de infrastructura de încărcare a alor. Pentru că, din ce înțeleg, există niște probleme cu stațiile de încărcare. Aici e principala problemă. Dacă acest lucru se poate rezolva și STB are capacitatea logistică și financiară, da, este oricum o direcție care ar trebui urmată. Bineînțeles, pentru că dacă ne dorim un oraș mai puțin poluat, clar mașinile electrice sunt alternativa cea mai bună. Și cel mai bun exemplu se poate vedea în Tokyo, unde există o zonă în care nu mai e permis accesul mașinilor care nu sunt electrice. Și ce a fost foarte surprinzător și plăcut să observ acolo a fost liniștea. Era foarte multă liniște, ca într-o zi de weekend în care nu se circula pe stradă, deși erau mașini. Nu mai era zgomotul de la motoare. E un impact semnificativ. Pe lângă clasicele probleme de gaze cu efect de seră, care ne afectează sănătatea”.
De care dintre aceste două parcuri ale Bucureștiului (Tineretului sau Herăstrău) vă apucați prima dată să-l faceți așa cum trebuie să arate un parc în 2024?
„Aici e o discuție mai amplă fiindcă nu e vorba de care mă apuc, ci de faptul că aceste parcuri între ele trebuie legate. E un concept pe care l-am prezentat și în 2016, prin care urmăream legarea tuturor acestor parcuri cu pasarele velo pietonale, adică pentru a te plimba și pentru a ieși cu bicicleta, astfel încât oriunde ești în București, în momentul în care ai intrat pe acest traseu, poți să traversezi tot acest inel care ar fi în exteriorul inelului median al Bucureștiului. Iar acest lucru ar însemna, evident, și o reconfigurare și o resistematizare a acestor parcuri. Din punctul meu de vedere, nu sunt suficient de multe parcuri din perspectiva accesibilității pentru că, iată, avem Militari sau alte cartiere care nu au acces la un parc generos cum e Herăstrău, Carol, Tineretului, iar oamenii sunt nevoiți să ia mașinile ca să ajungă acolo. Spațiul verde trebuie să îndeplinească două condiții: să fie accesibil și de calitate. Spre exemplu, Barcelona are o suprafață de spațiu verde pe cap de locuitor mai mică decât București. Dar pentru că are spații verde accesibile și de calitate, amenajate, întreținute, automat pentru cine ajunge în Barcelona are sens cu totul altfel spațiul verde acolo decât în București. Țineți cont, spațiile verzi consumă foarte multe resurse, ele trebuie gândite foarte bine. Se poate face foarte ușor împletind această chestiune cu activități de alimentație publică.
Spre exemplu, în Parcul Herăstrău, unde sunt multe restaurante, poți condiționa autorizarea lor ca ei să-și însușească o anumită zonă din parc pe care ei să o întrețină pe propria cheltuială. Acest lucrul poate fi făcut în cadrul unui plan, astfel încât să nu ne trezim că unii pun palmieri, alții pun cactuși, plopi, etc. Să se respecte o imagine, un peisaj și să nu mai coste autorizația spațiului verde. Să rămână pentru la privat, care pot primi chiar și niște facilități fiscale. Și iată că avem și spațiu verde. Să se vadă că se respectă regulile așa cum au fost stabilite. Predictibilitate, reguli clare, un plan pe termen mediu și lung, că la noi se schimbă regulile de la o zi la alta. Iar pentru un regulament de genul acesta e nevoie de o hotărâre în Consiliul General, nu e cine știe ce. Un regulament privind modul în care se administrează spațiul verde, se toaletează. Avem orașe în țară care au acel regulament, Iașiul, spre exemplu, care au ghiduri, astfel încât și tu ca cetățean, când te plimbi pe stradă, să știi dacă e corect sau nu. Avem această problemă cu aceste defrisări care se fac neconform și ajungem în 4-5 ani să se usuce arborii. E vorba de necesitatea de a adopta un registru al spațiilor verzi, e instrumentul primordial în administrarea spațiului verde. Prin el știm ce bani trebuie să alocăm, avem o evidență foarte clară asupra spațiului verde, știm ce arbori sunt bolnavi, îmbătrâniți. Până acum, alocarea s-a făcut așa, din experiență, s-a făcut empiric, cât a fost anul trecut, plus, minus. Iată, ce se întâmplă, se degradează spațiul verde, iar acum când se caută să se repare costă mult mai mult decât ar fi costat dacă lucrurile s-ar fi făcut preventiv”, a mai spus Alexandru Pânișoară.